Un cadru didactic din Botoșani a făcut o mărturisire șocantă la câteva luni după ce sora sa a murit după ce s-a infectat cu COVID-19. Florentina Dănilă a povestit, pe o pagină de socializare, că ar fi vrut ca sora sa să aibă parte de mai multă atenție o dată ce a fost internată în spital, în schimb, spune ea, a fost tratată cu nepăsare.
„Era sâmbătă, 14 noiembrie 2020! Pe sora mea, bolnavă psihic (suflet bun, dar uneori chinuit de boală!) am lăsat-o la Spitalul Judeţean pentru că era grav, aavea nevoie de oxigen. Nu am putut rămâne cu ea pentru că acasă era mama de 90 de ani, paralizată la pat. O incuiasem de 10 ore in casă. Nu avea cine să stea cu ea, la frica ce ni s-a băgat in suflet cu această nenorocită de pandemie”, spune Florentina Dănilă.
După patru luni de la moartea surorii sale a găsit puterea să desfacă sacul galben primit de la spital, în care i-au fost returnate lucrurile rudei sale.
„Sora mea a stat in spital sâmbătă noapte, duminică, luni şi marti la 18.00 am fost anuntată că a murit. Nu aveau notat corect numărul meu de telefon şi au apelat la intermediari ca să intre in contact cu mine. Duminică dimineaţă am trimis medicaţia pe care trebuia să o ia, cu modul de administrare. Punga era in sac aşa cum am trimis-o eu. Nu s-a îndurat nimeni din spital să o desfacă, să vadă ce medicaţie are şi să găsească o rezolvare, deşi anunţasem. Am sunat in fiecare zi şi m-am interesat de starea ei şi am intrebat ce să mai trimit. Schimburile erau aşa cum le-am trimis. Cred că au folosit 2-3 pampers. Sticlele cu apă erau sigilate. Nu s-au îndurat să i le deschidă şi să-i dea o gură de apă. Erau exact cum le-am trimis. Ea nu putea, sărăcuţa! Avea nevoie de ajutor pentru că îi era foarte rău. Nimeni in aceste zile nu mi-a spus că este singură în salonul 19 ( nu ştiu de ce au lăsat-o singură!),nu mi-a spus că nu au personal suficient şi să fac cumva să mă internez cu ea. Rezolvam cumva cu mama! Nimeni!!! Am lăsat-o in spital convinsă fiind că acolo este personal medical calificat şi ştiu ce au de făcut. Am crezut că , dincolo de echipamentul de protecţie sunt OAMENI. Putea fi sora lor! Era unica mea soră! Am iubit-o şi am ingrijit-o cum am putut mai bine in cei 50 de ani şi le-am lăsat-o lor, cadrelor din spital ca să o ajute să depăşească starea critică. Marţi, la 16, am vorbit cu ea. Era conştientă, lucidă. În acea zi m-a anunţat cineva din spital că este mai agitată. Era normal. Pe lângă alte suferinţe îi opriseră brusc medicaţia ei. Cei care sunt de profesie ştiu că asta nu se face la un bolnav psihic. Cei care ştiu meserie şi sunt responsabili”, spune botoșăneanca în postarea sa.
Florentina Dănilă susține că a depus un memoriu la conducerea spitalului şi a cerut unele explicaţii, dar nici până în ziua de astăzi nu le-a primit.
„Când am deschis acest nenorocit de sac şi am văzut lucrurile trimise sunt convinsă că sora mea a murit cu zile, fără o îngrijire corespunzătoare. Cineva, cândva, va plăti scump pentru lacrimile noastre şi pentru faptul că nu a fost ingrijită. Era un suflet bun, un om care nu se culca seara până nu se ruga jumătate de oră. Este imposibil ca Dumnezeu să nu facă dreptate. In dreptatea oamenilor nu mai am incredere. Nu există iertare pentru asemenea fapte. Nu există! Este viaţa unui om neajutorat. Acolo sunt oameni plătiţi bine ca să aibă grijă de bolnavi. Sora mea nu a băut apă in acele zile cât a stat in spital. Nu s-a îndurat nimeni să-i dea din când în când o gură de apă.Avea trecut pe certificatul de deces diabet zaharat II, caz nou. Nu pot să cred că am ajuns la atâta dezumanizare”, spune, plină de revoltă, femeia.
i se dă prea multă atenție acestei doamne. E o acuză imensă pentru medicii din Botoșani!