Într-o lume în care viteza a devenit cuvântul de ordine și ne îngrijim atât de mult de nevoile noastre încât omitem să ne uităm la cei din jur, o femeie de 36 de ani din Botoșani ne dă o adevărată lecție de omenie. Simona Elena Suhan, polițista de frontieră care a devenit cunoscută în întreaga țară datorită faptelor sale de caritate, este dovada clară că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, găsești timp pentru orice.
Absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, aceasta lucrează de aproximativ 15 ani la Poliția de Frontieră, este căsătorită și are o fetiță. Găsește timp să fie mamă, soție și femeie de carieră, dar în același timp să îi ajute pe cei aflați în nevoie.
„Anul trecut am renuntat inclusiv la munca mea de birou unde lucram la secretariat că sa pot face aceste acțiuni umanitare și să ajut oamenii deoarece nu aveam timpul necesar la un program de la ora 08.00 la ora 16.00 zilnic. Acum, la ture serviciu am putin mai mult timp liber și pot merge să ajut. Îmi place să ajut de mic copil. De la vârsta de 16 ani am fost voluntar al Crucii Roșii și tot de aceasta că un vis al meu am terminat și Școala de Asistent medical generalist la Scoala postliceala Ghica Voda Iasi, iar apoi cea de Asistent de Farmacie la FEG Dorohoi”, ne-a spus Simona.
Spune că și-a dorit o carieră în poliție deoarece această vocație i-a inspirat „de la o vârstă fragedă încredere, siguranta si patriotism. Chiar dacă pentru unii este o simplă profesie, pentru mine a fost un vis din copilărie deoarece de mic copil mi-a plăcut ordinea, corectitudinea și disciplina. Cine nu a purtat respinsabilitatea epoletilor polițienești pe umerii, probabil cu greu își va imagina, ce inseamna sa fii polițist de frontiera, sa mergi prin ploaie și vânt, sa ajungi tarziu acasa peste program, sa fii prezent la evenimente stresante pe care sa nu le lasi sa te marcheze și să te afecteze profund emotional. Am pus întotdeauna siguranta societății mai presus de mine și cred ca de aceea am putut să rezist în această meserie. Dacă nu eram polițist de frontieră astazi cu siguranță eram medic pentru că din copilărie mi-a plăcut să ajut și să salvez vieți”.
Recunoaște că a întâlnit și persoane cu prejudecăți în ceea ce privește faptul că ea, femeie, este polițist de frontieră, dar sunt multe situații în care o femeie se descurcă mai bine decât un bărbat.
„Sunt cazuri în care bărbații polițiști se impun mai bine decat mine prin forța, dar în momentul în care comunic cu cineva, oamenii sunt mai respectosi și mai deschisi tocmai pentru că sunt femeie. Important este sa stii sa te impui și să rezolvi problema printr-o mediere și nu prin alte modalitati.Nu stiu și nu cred ca lumea are mai putina încredere într-o femeie decât un bărbat. Noi oricum lucram in echipa, și întotdeauna am un coleg alături de mine care sa-mi acorde sprijin atunci când este nevoie. Nu am fost niciodată marginalizată sau discriminata prin prisma faptului că sunt femeie în politie. Întotdeauna chiar am fost sprijinită mai mult și am avut întotdeauna alături de mine niște colegi și o echipă minunata cu care am lucrat împreună și am avut rezultate.Totul tine de tine ca om, si nu de faptul că ești femeie sau bărbat. Daca tot m-ati intrebat, primii oameni care mi-au oferit flori cu ocazia zilei de 8 Martie au fost colegii mei și le multumesc pe aceasta cale”, ne-a spus Simona.
Spune că „bunicile reprezintă tot ceea ce ar trebui să însemne o femeie adevărată: încrezătoare, armonioasă, feminină și care își urmează vocația în viață”. Poate și pentru că le stimează și le îndrăgește atât de mult pe vârstnice, Simona își dedică mult din timp pentru ajutorarea lor. De la 16 ani se implică activ în cazuri umanitare, fiind impresionată de neputința, boala și sărăcia oamenilor.
„Iubesc să ajut și asta știu să fac cel mai bine”
Cu toate acestea, abia de anul trecut a ieșit public să prezinte cazurile care au impresionat-o.
„Am ieșit public tocmai pentru că era nevoie de ajutor mult mai mare la acele cazuri și eu, singură, fără oameni, nu as fi reusit niciodată. Le multumesc tuturor care au crezut și cred în mine. Am ales sa ma implic activ deoarece iubesc sa ajut și asta stiu sa fac cel mai bine. Traiesc sentimente unice atunci când văd copilași din cazurile descoperite de mine că reusesc, sau vad oameni care înving boala și sărăcia.Faptul că cei ajutati ajuta la rândul lor îmi dă putere sa continui și stiu ca nimic nu este în zadar. Sunt oameni care au nevoie de ajutor și oameni care doresc să ajute. Eu sunt doar veriga de legatura și nu pot rămâne indiferenta. De aceea a luat nastere și Asociația Umanitara Simona Elena și Voluntarii și sper să putem ajuta mai mult în viitor”, spune polițista.
Prin tot ceea ce face, Simona încearcă să fie un model demn de urmat pentru fetița sa. De altfel, și aceasta se implică în ajutorarea celor din jurul său.
„Antonia întotdeauna dăruiește mai departe din hainutele și jucăriile ei ori de câte ori are ocazia.Cea mai mare surpriză am avut-o din partea ei și a altor 4 fetițe care îi sunt prietene în vara anului 2020 cand au organizat singure o campanie umanitara, luandu-mi exemplu și au vândut limonada pentru o fetiță bolnavă. Au reușit să strângă suma de aproximativ 2000 ron si au fost personal s-o inmaneze unde au trăit sentimente unice și au zis ca se vor mai implica și în alte acțiuni de ajutorare. Efectiv am plâns de fericire.”, ne-a povestit Simona.
Încercările sale de a ajuta nu au fost întotdeauna privite cu ochi buni, spune Simona. Unii au reacționat într-un mod răutăcios, iar cei mai vehemenți au fost chiar cei care au asociații umanitare.
„Am trăit pe pielea mea această experiență negativa cu unii botosaneni și asta m-a ajutat să fiu mai atenta și mai selectivă când vine vorba de oameni cu am colaborat și asociații…Fara sa dau nume, am trait sa mi se zică:”Simona, este cazul meu acolo, al Asociației mele și tu nu ai voie să postezi, filmezi sau sa ajuți deoarece au un contract cu Asociația mea”. Am raspuns ferm ca oamenii pot fi ajutati și de catre 10 asociații nu doar de una, și nu există nici o bază legală de unde sa reiasă că doar o singură asociație poate ajuta un caz umanitar. Am riscat totul implicandu-ma, postandu-le cazul la care atasam contul și numărul de telefon ca totul să ajungă la ei. Asa m-am ales și cu plângeri nefondate in care mi-am demonstrat nevinovatia și am mers pana la capat… Eu am iesit public cu modul de donare direct, că totul sa ajunga direct la cei nevoiași fără ca vreo asociație să oprească salarii, comisioane și cheltuieli sau sa se împartă donatiile între cazuri.Stiu ca asta a deranjat uneori și mi-am atras multe invidii si răutăți, dar am reusit sa conving lumea sa ajute, sa aibe încredere, sa existe o transparență și activitățile întreprinse sa se finalizeze cu rezultate pozitive. Asa a luat nastere Asociația Umanitara Simona Elena și Voluntarii prin intermediul careia voi continua sa ajut în același mod direct cu voluntarii și voi avea grija ca totul să ajunga la cei nevoiași.Nimic și nimic nu îmi va crea vreo temere în continuarea activității mele, având în vedere susținerea oamenilor cu suflet mare. A fost nevoie de înființarea unei asociației deoarece pierdeam contracte de colaborare cu firme și instituții și ca persoana fizica nu se puteau încheia. În plus unii au încercat sa-mi pună bete in roate că dacă nu am asociație să numai pot continua și să mă opresc… Am făcut totul pentru binele oamenilor și să pot ajuta în continuare.Referitor la câștigul meu care nu există, eu doar ajut din toata inima având un salariu decent care nu privesc asociatiile din care ma pot întreține atat eu cat si familia mea”, ne-a mai spus Simona.
Activitatea sa filantropică este privită cu ochi buni, însă, de colegii de muncă. Mulți dintre ei, spune tânăra polițistă, se implică în campaniile de ajutorare. De un sprijin aparte se bucură și din partea soțului său.
„Sotul meu este cel mai înțelegător om din lume si-i multumesc pentru asta. Se implica activ și el si-mi este alaturi ori de câte ori ii cer ajutorul si câteodată renunță la el pentru acțiunile mele. Ca sa zic asa de cele mai multe ori, el duce greul pe umeri și la propriu și la figurat. Imi este soț, partener si ajutor de nădejde și nu pot decât sa-i multumesc ca este lângă mine. Împreună ajutam!”, spune Simona.
Un caz care a impresionat-o până la lacrimi pe tânăra polițistă a fost cel al Mirelei Miscodan, femeia paralizată în urma unui accident rutier.
„Mi-a dat o lecție de viață. Mi-a arătat ce insemna sa fii un om luptător, puternic și să invingi orice obstacol indiferent de greutățile pe care ti le ofera viață”, spune Simona.
Ea a primit din partea Ministerului de Interne diploma de onoare pentru inițiativa Campaniei locale „Ajută un bunic”. Cei care vor să sprijine acțiunile Simonei pot face donații în contul deschis la Banca Transilvania:
RO06BTRLRONCRT0587762901 cont lei și
RO53BTRLEURCRT0587762901 cont Euro
SWIFT: BTRLRO22.
CUI 43787730
Asociația Umanitara Simona Elena și Voluntarii
