Un tânăr din Botoșani poate fi considerat un exemplu pentru mulți din generația sa și nu numai. Mihai Pancu este elev fruntaș în anul II, în cadrul Școlii Militare de Maiștri Militari si Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia”, arma Rachete și artilerie antiaeriană. Născut și crescut în satul Sîrbi, comuna Vlăsinești, județul Botoșani, acesta a povestit cum a ajuns să aleagă cariera militară.
„ Ce anume m-a motivat spre a alege o cariera militară? E o poveste lungă, dar totodată, mă încântă când răscolesc în timp și îmi amintesc de unde a pornit totul, asta fiindcă în momentul de față mi-am atins obiectivul demult dorit. Cu toții când eram la grădiniță, chiar și până mai târziu, ni s-a tot adresat veșnica întrebare: „Ce vrei să te faci când crești mare?”, apoi răspunsurile, pline de entuziasm, erau împărțite: „medic, pompier, polițist, doctor, aviator”. Bineînțeles, și al meu se regăsea printre ele. Dar, cu toate acestea, înaintând în vârstă, ne maturizăm și acest proces ne oferă abilitatea de a ne cunoaște mai bine și de a experimenta lucruri noi. Ne dezvoltăm psihic, gândim din mai multe perspective și, de asemenea, încercăm să ne găsim propria înclinație spre o anumită pasiune sau chiar spre mai multe, pe care să le comparăm, ca apoi să ne alegem responsabil drumul în viață, iar prin motivație, muncă, perseverență și dedicație să clădim pilonii țelului dorit. Am ales cariera militară prin prisma carierei tatălui meu, fost absolvent al Școlii Militare de Maiștri Militari de Aviație „Traian Vuia” (1978-1981). Încă de când eram mic, obișnuiam ca în fiecare weekend, să stăm „ca-ntre bărbați” la vorbă și să răscolim împreună prin albumele de poze vechi, poze care reflectau întreaga lui viață din cătănie, cu toți camarazii lui, iar copil fiind, tot ceea ce vedeam în fiecare poză stârnea o curiozitate imensă pentru mine. Asta se lăsa cu nenumărate semne de întrebare: „Și aici unde erai, tată?”, „El/ei cine este/sunt?”, „Uite un avion, tată! Așa zburai și tu? Nu îți era teamă?” mereu aceleași dileme, și, deși le știam răspunsul, tot insistam cu ele de dragul felului în care-mi povestea”, povestește tânărul.
Mihai era și încă este încântat de tot ceea ce povestea tatăl său. L-a avut mereu drept model de urmat și își dorește să îl facă mândru prin toate acțiunile sale.
„Voiam să-l tot aud iar și iar, să-l descos fir cu fir, asta deoarece povestea în așa fel încât părea că trăiește fiecare moment, acele poze parcă erau vii pentru el. Sincer să fiu și în zilele de astăzi îl mai chestionez, iar modul de a-mi împărtăși ceea ce trăit-a el cândva a rămas neschimbat. Faptul că de-a lungul anilor, până m-am maturizat, el a contribuit cu miezul care în timp a dat rodul pasiunii mele și a avut drept rezultat, călcarea pe urmel sale, iar acum gust din ceea ce se ascundea în spatele acelor poze alb negru, CARIERA MILITARĂ. Nu a fost un îndemn din partea lui, la modul „Du-te, băiete, că e frumoasă armata!”, ci a lăsat totul la voia mea, „Tu să faci ceea ce-ți place ție”. Pentru asta, recunoscător fiindu-i, țin să-i mulțumesc din suflet pentru tot! În momentul decisiv, când a trebuit să încep a-mi croi drumul meu, am făcut o conexiune între ceea mi-aș dori să fac, adică punctul în care vreau să ajung, punându-mi în balanță aptitudinile, cu ceea ce presupune atingerea obiectivului, cântărind lucrurile în parte, să văd dacă sunt compatibil să pot parcurge cu brio toate provocările traseului dintr-un punct în altul. Așadar, am luat totul în propriile mâini și, încărcat cu răbdare, muncă și ambiție, am început să trag de mine și să trudesc ca să obțin ceea ce-mi doresc cu adevărat”, spune Mihai.
Botoșăneanul povestește că trecerea din mediul civil în mediul militar, nu a fost nici grea, dar nici ușoară, deoarece „odată ce pășești pe poarta unității, automat trebuie să îți iei întru-totul în serios statutul.” Armata se caracterizează prin ordine și disciplină, iar el era deja înzestrat cu aceste valori.
„Până să trăiesc pe propria piele anume ce presupune să îmbraci haina militară, să depui un jurământ, mai pe larg ce înseamnă să fii militar, nu mă gândeam că sistemul te poate schimba, făcând astfel ordine totală în viața ta, anume să înveți că disciplina militară înseamnă totul, să știi să impui respect și să dai dovadă de loialitate față de semeni. În acest sistem suntem „toți pentru unul și unul pentru toți”, iar asta m-a făcut să înțeleg că aici nu mă voi simți niciodată singur. Dacă intervine o problemă, indiferent de ce natură e, nu e doar problema mea/a lui/a ei… ci e problema NOASTRĂ, totul se rezumă la UNITATE”, spune tânărul.
Un alt factor care a contribuit la alegerea acestei cariere este și pasiunea sa pentru sport și un stil de viață sănătos, ceea ce presupune disciplină și joacă un rol important pe ambele planuri.
„Astăzi, am două pasiuni cărora mă dedic total și încerc să le combin, ca un 2 in 1. Pasiuni pe care le țin în continuu pogres. În timpul liber, (dacă nu am, tot îmi fac), merg la sală sau mă antrenez acasă, mod prin care reușesc să mă descarc de tot ceea ce înseamnă negativism, mă antrenez și îmi hrănesc sănătos atât fizicul cât și psihicul zi de zi. Și vă îndemn pe toți să faceți la fel, nu dăunează cu nimic, garantez asta!”, spune tânărul.
Un tânăr din Botoșani poate fi considerat un exemplu pentru mulți din generația sa și nu numai. Mihai Pancu este elev fruntaș în anul II, în cadrul Școlii Militare de Maiștri Militari si Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia”, arma Rachete și artilerie antiaeriană. Născut și crescut în satul Sîrbi, comuna Vlăsinești, județul Botoșani, acesta a povestit cum a ajuns să aleagă cariera militară.
