Marius Croitoru o ține pe FC Botoșani în cursa pentru play-off deși clubul cedează jucători întruna, în fiecare fereastră de transferuri. Echipa a terminat sezonul trecut a patra, cea mai bună clasare din istorie, însă antrenorul refuză posibilitatea de a ajunge la FCSB, convins că poate să lucreze doar ”în libertate”.
Un fan al fotbaliștilor talentați, tehnici și un dușman al arbitrilor, Croitoru a prins un loc de Europa League cu FC Botoșani. Clubul vinde încontinuu jucători, dar Marius a reușit să asambleze o nouă formulă puternică, tocmai a spulberat-o pe Dinamo cu un 4-0 lejer și luptă din nou pentru un loc în play-off.
Antrenorul a fost implicat recent într-o dispută cu șeful clubului, Valeriu Iftime, din cauza folosirii fiului David Croitoru ca titular în runda trecută a campionatului. În afara acelui episod, Marius e mulțumit de colaborarea cu patronul: „Am libertatea să-mi fac lotul singur, ceea ce în România înseamnă un moft”. Fără să-l numească pe Becali, spune că ar evita să joace rolul de angajat al lui Gigi.
– Domnule Croitoru, cum s-ar prezenta FC Botoșani dacă ați fi reușit să păstrați fotbaliștii buni pe care i-ați pierdut în ultima vreme?
– Să fi rămas Fabbrini, Burcă, Miron, Soiledis, Dugandzici, Ofosu… Sună foarte frumos trupa, da! Dar noi nu ne permitem să plătim salarii mari, aducem jucători care se află în momente grele în carierele lor. Le oferim ocazia să se pună pe picioare, cu promisiunea că le vom permite să plece la oferte foarte bune. Am libertatea să alcătuiesc lotul, eu fac achizițiile și îi mulțumesc domnului Iftime fiindcă îmi oferă libertatea aceasta, care în România e un moft. Eu negociez și salariile, pe urmă președintele clubului se ocupă de contracte.
– Ați tot avut reacții nervoase față de arbitri. Jucați un rol, ca să-i intimidați, sau chiar vă enervați de-a binelea?
– Cine mă cunoaște știe că eu sunt un tip calm, dar sunt momente în care văd că toate deciziile arbitrilor sunt numai într-o direcție. Atunci normal că devin frustrat! Anul trecut a fost o analiză în Gazetă și a rezultat că FC Botoșani era, după Dinamo, clubul cel mai dezavantajat de arbitraj. Și în sezonul acesta au fost „n” greșeli împotriva noastră! Eu recunosc și erorile care ne-au avantajat. Îmi pare rău, dar Keyta a marcat cu Poli Iași din ofsaid, iar Chindia a primit în meciul cu noi un „roșu” care n-ar fi trebuit dat.
„Talentul e de la Dumnezeu, nu e de la antrenor!”
– Acestea au fost erori care au însemnat plusuri pentru FC Botoșani.
– Da. Minusuri sunt foarte, foarte multe! Arbitrii îmi spun „da, dar dacă noi greșim suntem suspendați, plătim pentru erori!”. Diferența este că suferim și noi când greșesc ei. Dacă eu greșesc sunt dat afară, plătesc doar eu, nu și arbitrii! Eu pot să stau șomer un an, doi ani, pot să mă las de antrenorat din cauza greșelilor pe care le fac și niciun arbitru nu are de suferit din cauza mea. Dacă arbitrul de rezervă îi transmite „centralului” „dă-i galben lui Croitoru!”, „centralul” aleargă până la bancă de zici că e la 100 de metri garduri, nu știe cum să ajungă mai repede cu cartonașul. Dacă al patrulea arbitru îi transmite să dea un fault, nu-i mai urmează sfatul, nu dă fault. Alt arbitru mi-a spus că a fluierat finalul meciului fiindcă-i era frig! Serios, se adună prea multe! Și am martori pentru tot ce susțin! Tu ai mai putea să rămâi calm?!
– Chiar s-a plâns că-i era frig?
– I-am zis că am văzut arbitri în străinătate care arată trei, patru minute de prelungire și se joacă șase, șapte minute, fiindcă în extra-time mai sunt schimbări, e întrerupt meciul. Și mi-a spus că era prea frig. Hermannstadt a avut un penalty cu noi în ultimul minut… Nici în curtea școlii nu s-ar fi fluierat așa ceva!
– Sperați să prindeți un loc în play-off sau ar trebui să evitați retrogradarea?
– Nu am luat în calcul retrogradarea niciodată. Nu-mi e teamă de nimic.
– Întrebam fiindcă au tot plecat jucători.
– Găsim alții. Caut fotbaliști cu talent, fiindcă talentul vine de la Dumnezeu, niciun antrenor nu poate să-l creeze! Pot să-l pregătesc fizic pe un jucător, pot să-l învăț cum să se poziționeze pe teren, dar să dribleze nu-l poate învăța nimeni! Așa ceva ori îți dă Dumnezeu, ori nu ai!
„Puteam să plec dacă voiam”
– Au existat oferte și pentru dumneavoastră?
– Am avut, da, și de la cluburi mai mari.
– Patronul Iftime nu v-a permis să plecați?
– Nu aș putea să-i fac așa ceva. Am avut și în ianuarie posibilitatea să plec.
– La FC Voluntari?
– Nu numai. Într-adevăr, cu Voluntari a existat o discuție foarte avansată.
– Sunteți un antrenor dur, în genul lui Petrescu, sau mai degrabă sunteți relaxat în relația cu jucătorii?
– În timpul antrenamentelor mă comport cam așa cum mă vedeți și la meciuri, pentru că pun suflet zi de zi. Eu n-am luat un jucător foarte bun pe care să-l transform într-unul mai slab. Dimpotrivă, am adus fotbaliști cărora le-am crescut cotele!
– Cum îi ajutați pe fotbaliștii străini să se adapteze în Botoșani? Aveți africani, ex-iugoslavi, un sirian.
– Eu și familia mea avem o relație strânsă cu străinii. Sunt fotbaliști care mă sună și la 3 dimineața. „Are copilul temperatură”. „S-a spart conducta de apă!”. Apelează oricând la mine fiindcă le-am spus că sunt disponibil indiferent de oră și de problemele pe care le au.
„Cine m-ar mai fi căutat la 45 de ani?”
– Succesul pe care l-ați înregistrat dumneavoastră, Rădoi, Poenaru arată că licența Pro nu ar fi obligatorie?
– Obligatorie este, dar nu e un element care îl definește pe un antrenor bun. Eu am terminat fotbalul la 38 de ani. Ca să ajung de la licența „C” la Pro, mă mai căuta domnul Iftime pe la 45 de ani, că mai devreme nu apucam să iau Pro.
– Mai devreme v-ați fi apucat de chirurgie.
– Bine, am văzut că mai sunt unii care operează și fără diplome. Ha-ha-ha! Glumesc, deși știu că nu e de glumă! Ți-am spus, sunt mulți fotbaliști care joacă până la 38 de ani, ar trebui să fie scurtată cumva perioada necesară pentru obținerea licenței Pro. Eu am condus echipa cu licență de antrenor de portari. Nu-mi e rușine să recunosc asta. Tu ai impresia că o persoană cu Pro muncește de cinci ori mai mult decât muncesc eu? O să primesc licența A în curând.
– Vă place vreo echipă, în afara primelor trei clasate?
– Sepsi. Are un antrenor bun, Grozavu, pe care îl cunosc. Echipa are o dinamică bună, e foarte agresivă, are condiții foarte bune. În scurt timp va deveni o forță în campionat. Nu știu dacă va fi capabilă să fie campioană, pentru titlu trebuie să ai și un istoric, un pedigree.
– Ați jucat la FCSB. Ați refuza o propunere de la o rivală? Dinamo, Craiova, Rapid?
– Nu, de ce să refuz? Știu ce aș refuza…
– Ce ați refuza?
– O echipă pe care nu ai enumerat-o.
„Noroc avem mereu, doar că nu ne calificăm”
– Ne vom califica la Mondial?
– Nu.
– Nu? Sunt destui care cred că am avut noroc cu tragerea la sorți.
– Avem noroc mereu, dar de douăzeci și ceva de ani lipsim de la Mondiale. Eu nu cred că ne calificăm. Jucătorilor români le lipsesc meciurile din grupele cupelor europene. În trecut aveam și câte cinci echipe în grupe, erau cluburi care învârteau zeci de milioane de euro anual. Singurul venit important constant îl constituie acum drepturile TV, atât. A zis cineva odată că merita statuie. Cred că merita mai multe statui, că s-a adeverit tot ceea ce a spus el în acea conferință de presă, cu peste douăzeci de ani în urmă!
– Hagi a spus.
– Da, știi și tu cine a spus. S-a adeverit tot regresul pe care îl anticipa în fotbalul românesc.
– Noi ne tot raportăm la Hagi, la Popescu…
– Hai să-i scoatem din calcul pe ei! Să ne gândim la Craioveanu, la Ioan Timofte! Sunt acum jucători în naționala României cu mult mai multe selecții decât a avut Timofte, un golgeter din Portugalia! N-o să mai avem niciodată golgeter în Portugalia, oameni importanți în Spania, nu va mai exista un atacant ca Mutu, cu peste 100 de goluri în Serie A! N-o să mai ridice un român vreo cupă europeană din postura de căpitan al Barcelonei! Se punea problema ca vreun jucător din Generația de Aur să se transfere în Rusia? Acum ar fi un lux să ajungă vreun român la ȚSKA Moscova!
– Dacă v-ar suna Becali, „Marius, îmi place că echipa ta joacă frumos. Te angajez la FCSB!”, cum ați răspunde?
– Momentan, nu aș accepta.
– V-ar fi frică de trecerea aceasta?
– Nu-mi este frică. Ce, eu nu-mi doresc să câștig campionatul?
– Și atunci, ce v-ar speria?
– Nu mă sperie decât Dumnezeu și… Și încă o persoană căreia nu vreau să-i dau numele! Ha-ha-ha! Înțelegi la cine mă refer. Cred că îi sperie și pe alții, numai că ei nu recunosc.
„Rădoi e criticat fiindcă așa e obișnuința în România. Dacă joci defensiv, de ce joci urât? Dacă încerci să ataci, de ce riști prea mult? E normal ca suporterii și ziariștii să comenteze, dar oamenii din fotbal ar trebui să fie mai echilibrați, să vadă realitatea. La cum arată fotbalul românesc, ceea ce a făcut CFR în ultimii doi ani e un miracol!”
„Primesc 10-15 jucători pe zi, pe care mi-i propun agenții. Mă documentez despre toți, cu unii consum mai puțin timp, dacă nu mi se par interesanți, pe alții îi analizez în detaliu, dacă îmi atrage atenția ceva din CV sau din rapoartele de monitorizare”
„Keyta a fost la Saint Etienne, Ongenda a fost la PSG. Acele cluburi nu i-au luat fiindcă erau ei frumoși, i-au ales pentru calitățile lor tehnice și fizice. Rolul nostru e să-l ajutăm pe Ongenda, spre exemplu, să ajungă la un nivel european intermediar, nu chiar înapoi la PSG”
Marius Croitoru, antrenorul lui FC Botoșani
Sursa: gsp.ro
