Specialiştii în asistenţă socială spun că mii de femei ajung victime ale soţilor sau concubinilor agresivi, cele mai multe din cauza abuzului de alcool şi a geloziei. Bătute crunt şi umilite, suferă în tăcere din cauza cutumelor şi a obişnuinţei.
În România secolului XXI, în judeţul Botoşani, mulţi bărbaţi, mai ales din mediul rural, fac legea în familie cu pumnul, biciul şi toporul. Mii de femei sunt bătute crunt, umilite şi terorizate de concubinii sau soţii îmbuibaţi de alcool. La scene terifiante, desprinse parcă din filmele de groază, asistă neputincioşi copiiim scrie Adevarul. Mulţi dintre aceştia, spun specialiştii, rămân cu traume definitive şi perpetuează moştenirea violenţei în familie din generaţie în generaţie. Numai în anul 2020, violenţa în familie a atins cote înfiorătoare la Botoşani. Conform statisticilor Inspectoratului Judeţean de Poliţie au fost înregistrate peste 1.000 de infracţiuni de violenţă în familie, din care patru de omor, trei tentative de omor, iar restul de loviri sau alte violenţe, declară Delia Nenişcu, purtător de cuvânt al IPJ Botoşani.
Specialiştii în asistenţă socială spun însă că numărul cazurilor este mult mai mare în realitate, ajungând să fie cunoscute doar cazurile extreme sau cele semnalizate de asistenţii sociali, preoţi, medici sau profesori. Majoritatea femeilor din mediul rural preferă să sufere în tăcere iar motivele sunt cutremurătoare.
Felicia Mihai, şef Complex Servicii Comunitare la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani spune că majoritatea cazurilor cuprinse în statistici sunt semnalate nu de către victime, ci de oameni din comunitate, fie asistenţi sociali, fie alte persoane care află despre drama acelor femei.
„Dacă am fi optimişti am spune că după statistici nu stăm chiar rău. Din păcate, în realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Mai ales cu acest an special 2020, nu putem şti şi nu cred că vom putea şti vreodată câte cazuri de violenţă au fost cu adevărat, câtă suferinţă a fost în spatele uşilor închise. Toate cazurile de violenţă domestică au în spate traume, suferinţe, multă durere. Situaţiile prezente în statistici sunt aproape exclusiv semnalate de colegii noştri din primării. Sunt cazuri sesizate de rude şi uneori, destul de rar, chiar de către victimele violenţelor, care au decis să rupă tăcerea şi să solicite sprijin. Parte dintre ele cu sprijinul nostru, cu ajutorul programelor de consiliere psihologică la care au participat au reuşit să iasă definitiv din acest lanţ. Din păcate, o bună parte se întorc acasă în mediul abuziv”, explică Felicia Mihai.
Potrivit specialiştilor, majoritatea femeilor abuzate suferă în tăcere, pentru că, aşa cum s-a observat în satele Botoşaniului, există o tradiţie a violenţei în familie perpetuată din generaţie în generaţie. Aşa au văzut în familie şi consideră că a fi bătute, mai ales atunci când greşesc, este ceva absolut firesc. Şi mai grav este că şi atunci când Poliţia se autosesizează refuză să-şi reclame bărbaţii.
„Acele femei sunt fetele care au trăit alături de un tată agresiv. Violenţa a făcut parte din copilăria şi adolescenţa lor. Şi atunci când au propria familie consideră că este firesc să fie bătute. Aşa au păţit şi mama şi bunica lor. Rudele lor, de sex feminin, sunt bătute. Consideră că este firesc. Ne întreabă: ”Dar se poate şi altfel?”, spune Felicia Mihai.
Există, de asemenea, o dependenţă financiară de bărbat. Alina, o tânără de 18 ani, a ajuns la Centrul Maternal „Micul prinţ”, din Botoşani, unde sunt cazate mamele abuzate. A îndurat trei ani bătăile concubinului, mai mare cu 14 ani, Devenită mamă de la 15 ani şi doar cu opt clase, a răbdat fiindcă nu ştia unde să plece.
„Am fost violată la 15 ani şi s-a născut un copil. Atunci m-am dus cu bărbatul acesta. Are 29 de ani. Eu nu am meserie, nu am nimic. Am mai făcut doi copii cu el. Mă ucidea de fiecare dată când venea beat. I se părea că vreau să plec cu altul şi mă călca în picioare. Am vrut să plec, dar ziceţi-mi dumneavoatră unde să mă duc, ce să fac? Părinţii nu mă primesc”, spune tânăra. În judeţul Botoşani a fost implementat şi un proiect numit Venus, prin DGASPC, prin care este pus la dispoziţia femeilor abuzate un apartament cu şase locuri. Deocamdată este gol, fiindcă femeile bătute se întorc la agresor.
