Biserica de lemn cu hramul Sfântul Dumitru din Ionășeni a fost construită în secolul al XVIII-lea. Ea se află într-o fostă livadă boierească din satul Ionășeni, comuna Trușești, județul Botoșani.
Aceasta a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, la numărul 443. În sat se află în prezent trei biserici, cea prezentată mai jos fiind cea mai veche.
Satul Ionășeni se află situat într-o pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță, urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți.
Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi.
Conform actului comemorativ din biserica parohială, satul Ionășeni își trage numele de la vornicul Ionaș (Ionașcu) Balș, care nu se știe din ce motive a devenit călugăr.
Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea , potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala biserică de lemn într-o livadă .
Acest Lăcaș de Cult a servit drept schit pentru călugări până în anul 1756, când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni.
Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială.
În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic.
Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul „Sf. Constantin și Elena”, care a preluat rolul de biserică parohială, iar cea din cimitir a rămas doar pentru prohodirea morților.
Biserica de lemn din Ionășeni este înconjurată de un gard de lemn, având în partea de sud a curții, patru morminte ale preoților care au slujit cândva în acest lăcaș de cult.
Biserica este construită în întregime din bârne de stejar, pe temelie de piatră. Este acoperită cu draniță. Intrarea în lăcașul de cult se face pe o ușă situată pe peretele sudic al pronaosului.
Lăcașul de cult are formă dreptunghiulară, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul construcției.
El este format din trei încăperi: pronaos, naos și altar. În pronaosul bisericii poate fi văzută şi acum piatra de mormânt a unor urmaşi ai familiei protectoare a Ionăşenilor, inscripţionată cu litere chirilice: „Supt această pieatră odihneşte adormitul robul lui d(u)mnezeu marele agă Grigori Balş, fiiul săviarşiatului din vieaţă vornicului Vasiali Balş, care se afla în viarstă de 32 de ani. Şi s-au săviarşiat la 1839, april 25“.
Așadar, Biserica de lemn închinată “Sfântului Mare Mucenic Dimitrie” din Ionăşeni, cunoscută şi ca „Biserica din livadă”, este, după unii autori, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din ţară , deosebit de interesantă din punct de vedere arhitectural !!
Sursă text : wikipedia.org
