Polițista de frontieră Simona Elena se implică într-o campanie de ajutorare a Mirelei Miscodan, femeia din Botoșani care a rămas paralizată în urma unui accident rutier.
„Câteodată viata ne da cele mai bune lectii de viata și ne da puterea sa continuam și să mergem mai departe indiferent cat de greu ne este și chiar dacă ne îngenunchează. Deși câteodată spunem că noi am avut parte de cele mai mari nenorociri în viață, se pare ca altii au avut parte de-o soarta mai cruntă. De aproape un an de zile de când fac aceste acțiuni umanitare și ajut diferite cazuri sociale, acest caz al doamnei Mirela Miscodan m-a impresionat până la lacrimi și mi-a schimbat viziunea despre viata cu tot ce înseamna ea. Am cunoscut cea mai puternică și mai luptătoare femeia din viață mea, cu o modestie și o frumusețe fizică și sufletească cum rar întâlnești în viață”, povestește Simona Elena.
Mirela Miscodan, care are acum 45 de ni, era la vârsta de 30 de ani o femeie puternică cu o familie frumoasa, un sot iubitor cu o firmă în Bucuresti și o fetiță de 1 an jumătate cu tot viitorul în față. Nimic nu prevestea nenorocirea care urma să se întâmple.
În vinerea Patimilor de Sfintele Sărbătorilor Pascale în luna aprilie a anului 2005, Mirela se pregătea să vină acasa cu familia la Botosani în comuna Roma la părinți ei.Un tragic accident rutier i-a schimbat tot cursul vietii aproape de orașul Buzău. Soțul ei, a decedat în accidentul rutier și Mirela nu a ajuns niciodată la înmormântare sau mormântul lui, fetita de 1an și jumătate a fost rănită și s-a refăcut cu greu, iar Mirela a avut o fractura de coloana verticala la inelele C4-C5 si a ramas cu o paralizie totala imobilizată la pat.Mai tarziu a rămas și fără propriul copil acesta fiind crescut de una din surorile ei pana in clasa a-8-a, pe care o vedea foarte rar și apoi a trecut în grija DGSAPC București.
De 15 ani traieste total izolată în casa părintească din Roma și se descurca asa cum poate de pe-o zi pe alta. Plateste o persoană care o îngrijește ziua, pe alta noaptea și de două ori pe săptămână plateste un asistent și o infirmieră. Mirela este dependentă de sonda urinara primara mărimea 18 de 15 ani, nu poate bea o gură de apă fără ajutor, doar se chinuie cu un pai dintr-o cana, abia își folosește brațele și asta că sa împingă un obiect sau sa raspunda la telefon, sau la laptop și asta daca este așezat pe direcția brațelor ei sau pus aproape in fata.
Trăiește un chin care pare că nu se mai sfârșește, și mai mult decat atat nu are o baie sau condițiile necesare, trăind într-o cămăruță din casa bărănească a părinților cu o sobă de teracota și facandu-si igiena la un lighean.
Mirelei ii este foarte greu să se adune și sa-și expună viața privată, si să povesteasca amănunte care sunt tare neplacute și foarte dureroase pentru ea.
Întotdeauna a respins ideea de a apărea public și să ceara ajutor. I s-a părut foarte umilitor.
15 ani a dus pe umeri această povara…au fost 15 ani infernal de grei pentru ea, dar simte că nu mai poate fără ajutorul nostru, al oamenilor, al societății.
Mirela este un om paralizat complet ( de la piept în jos), care abia poate răspunde la telefon si da SMS-uri si trebuie să se ocupe de aceste lucruri: să facă rost de asistenți sociali, să facă rost de bani sa poata plati cele necesare și supravietui.
Ea traieste dintr-o pensie de boala de 800 lei, indemnizatia de handicap 500 de lei si o chirie modică de la apartamentul din București pe care l-a avut impreuna cu sotul ei atunci când traia și pe care nu-l poate vinde, moștenitoare fiind și fetita ei de 17 ani care va rămâne pe drumuri atunci când va ieși din sistem( DGASPC Bucuresti). Mirela nu își poate lăsa propriul copil fără un acoperiș deasupra capului indiferent cat de gravă este problema ei și plus ca tot nu ii vor ajunge bani în viitor, având nevoie de un ajutor constant și lunar de îngrijitori platiti.
Sunt oameni pentru care viața înseamnă „punct și de la capăt”. Sunt oameni cu un trecut bine închegat, cu o viață plămădită în speranțe, țeluri și visuri dar Mirela a ajuns sa depindă doar de altii că sa poata continua sa lupte.
Sunt oameni cu aripile frânte care, din diferite motive, sunt nevoiți să-și ia viața de la capăt ca și cum zilele lor trăite până atunci s-au năruit ca un castel de nisip.
Trăirile lor pot fi adesea o lecție de viață iar durerea prin care trec le călăuzește pașii în zilele ce se scurg fără nicio speranță.
„Pentru tot ce v-am povestit si pentru a putea duce o viata normala- Mirela are nevoie de o suma de bani lunara de aproximativ(5000 ron) care poate părea mare pentru nivelul de trai din România, dar boala ei- tetraplegia ( paralizia totalal), necesita plata personal ( zi, noapte, asistent medical si infirmier), cheltuieli lunare, tratament si hrana imposibil de susținut de către ea, dar care-i sunt vitale Mirela are nevoie de lemne pentru foc, traverse/aleze de 90/60 cm, lenjerii, prosoape, o saltea de pat (nu cu arcuri) de 80/190 cm si-o canapea extensibila ( zona de stat de 80 cm casa-i poata intra in cămăruță ei). Nu a îndrăznit dar stiu ca o garsoniera închiriată momentan orașul Botoșani pentru ea ii va putea rezolva multe dintre problemele pe care le are. Dacă stiti persoane care închiriază una potrivita va rog sa ma contactați. Am putea sa-i construim o baie in primavara in casuta părintească interioară dar este in proces cu cele două surori ale ei pentru moștenirea dupa părinți și nimeni nu garantează că va rămâne al ei acolo. Eu una asa imi doresc s-o ajutati și să donați sa aibe banutii necesari pentru cheltuielile lunare și tratament și dacă va fi posibil s-o ajutam sa-si cumpere o garsoniera a ei în viitor, una cu toate condițiile necesare. I-am dat cuvantul meu, c-o voi duce personal la cei mai buni medici specialiști si daca exista vreo sansa sa se refacă din punct de vedere medical vom profita de ea și vom merge pana in pânzele albe ca ea să fie bine. Mirela își dorește din toata inima un scaun electric ( care sa aibe și poziția culcat),care ar ajuta-o să iasă din casă după cei 15 ani de izolare deși noi i-am dus un scaun cu rotile si nu stim cat de mult o va ajuta”, spune Simona Elena.
Cei care vor să ajute cu orice donatie o pot face in contul deschis pe numele MISCODAN MIRELA, la CEC BANK, Numar de Cont: R032CECEC001946239286511 lei și Euro.
Pentru ea orice suma conteaza.
Pentru ea orice suma conteaza.
O puteti contacta direct pe Mirela Miscodan Mirela la numărul de telefon 0749 881 539 sau orice relații la 0762 225 673
Simona Elena
sau0751 888 007 Andreea Ursu.
Mirela locuieste in satul Roma, comuna Roma din judetul Botoșani.
