Sebastian Dobrincu, cel ai tânăr milionar în dolari din Silicon Valley, născut la Botoșani, crescut la București, a fost invitatul lui Vitalie Cojocari, în emisiunea ”Interviurile lui Vitalie”.
Sebastian a povestit cum în mod uimitor, faptul că a fost exmatriculat dintr-un liceu de top în România i-a deschis drumul succesului în Statele Unite, dar și despre întâlnirea cu fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg și CEO Apple, Tim Cook. Au fost evenimente care l-au determinat să-și aleagă drumul într-o perioadă tulbure, când nu știa ce să facă cu viața lui, mai departe.
Sebastian, care acum are 22 de ani, a venit acum o săptămână din Los Angeles, California, pentru a-și vedea familia din România.
„Mă pregătesc de sărbători, am venit mai devreme decât de obicei pentru că îmi e frică de situația cu granițele, nu se știe cum se închid granițele și am zis să fiu precaut. Pe lângă a fi alături de familie, am și multe proiecte, proiecte muzicale, mai am și proiecte educaționale la care lucrez și am venit să începem să ne mișcăm.”
Vitalie Cojocari: Dacă ai vota, cu cine ai face-o?
Sebastian: „Nu am drept de vot, aș vota doar din prisma faptului că mă influențează și pe mine, ca rezident al Americii, din punctul ăsta de vedere mi-aș dori să votez, dar nu vreau să spun cu cine aș vota aici, e un subiect foarte sensibil și fiecare are o proprie opinie. Nu sunt de acord cu toate principiile unui singur candidat dar nu mai contează cu cine aș vota, alegerile s-au terminat, rezultatele au fost publicate”.
Vitalie Cojocari: Ești cel cel mai tânăr milionar din Silicon Valley, este adevărat?
Sebastian: „Cu siguranță este adevărat, oricum îmi displace foarte tare când lumea categorizează în funcție de venituri sau că mi se pun astfel de etichete, milionarul sau cel mai tânăr nu știu ce, pe lângă că e un mod pervers de a descrie o persoană, reflectă niște valori pe care eu nu le reprezint. Adică eu nu am plecat niciodată cu gândul să fac bani, bineînțeles îmi doresc să am un succes financiar și să mă pot întreține, dar nu asta a fost misiunea mea niciodată și nu astea sunt valorile pe care vreau la rândul meu să le transmit mai departe. Bineînțeles, mă onorează titlul, sunt foarte bucuros și mândru de tot ce am reușit și faptul că pot să duc numele țării mai departe pentru că oriunde se scrie despre mine, și în State și în afară, se menționeză mereu că sunt român și emigrant, deci din punctul ăsta de vedere sunt mândru dar nu mă mândresc așa mult cu titulatura asta de milionar sau cu partea financiară pentru că nu ăsta e obiectivul meu și nu asta vreau să promovez mai departe. Vreau să promovez alte principii și alte valori care m-au propulsat acolo și care m-au dus în punctul în care sunt azi”.
Valoarea banilor pentru Sebastian
Vitalie Cojocari: Ce înseamnă valoarea banului pentru tine?
Sebastian: „Valoarea banului este libertatea, faptul că mă pot trezi dimineața și nu trebuie să-mi spună cineva ce trebuie să fac, am libertatea de a-mi selecta proiectele la care vreau să lucrez și să le fac din drag, cred că asta e munca pe care o depunem în fiecare zi, este secretul unei vieți fericite și productive și banul îți oferă libertatea din acest punct de vedere, în a fi mai selectiv și a avea mai multă libertate în alegerile tale.
De exemplu, faptul că nu am grija chiriei sau a utilităților, luna viitoare, care au fost o grijă la un moment dat când m-am mutat singur la 17 ani în New York, și m-am mutat pe propriile economii, nu mă așteptam să mă țină prea mult. Aveam bani doar pentru câteva luni și trebuia să găsesc o modalitate de a mă întreține la nivelul costurilor din America care erau infinit mai mari decât cele din România. Deci am fost și în postura în care am văzut ce efect are asupra ta presiunea nevoilor financiare și a neajunsurilor, să stai cu grija utilităților, chiriei, cheltuielilor de zi de zi, îți inhibează capacitatea creativă, dorința de muncă și motivația în general. Deci, din punctul ăsta de vedere, banii sunt cu siguranță un lucru util în viața noastră”.
Sebastian a povestit și cum a fost privit după ce a devenit cunoscut în SUA, iar imaginea lui a devenit sinonimă cu succesul în industria IT. Un dealer auto a vrut să scoată câteva zeci de mii de dolari în plus de la el.
„Nu s-a întâmplat dor cu chelnerii, s-a întâmplat și când mi-am luat prima mașină, când m-am dus că cer o ofertă de la showroom, m-am trezit cu o ofertă mult mai mare decât mă așteptam. Nu mai știu prețul exact, dar mi-am rugat un prieten să se ducă, eram în San Francisco și doar ce apăruseră articole prin Forbes, prin alte publicații despre mine, și l-am rugat să ceară aceeași ofertă la aceeași mașină și a venit cu 20.000-30.000 de dolari mai puțin. Am avut niște opțiuni fictive, niște fluide la parbriz, fictive, care nu existau și bineînțeles când m-am confruntat cu tipul de la showroom am mers cu oferta mai ieftină și și-a cerut scuze, au fost tot felul de situații de genul , întâmplări, când oamenii aveau așteptarea să las mai mult bacșiș la restaurante și îi auzeam cum vorbeau pe la spate. Asta e unul din marile dezavantaje, care mă afectează pe mine personal.”
Vitalie Cojocari: Eticheta de milionar, cât de corectă este?
Sebastian: „În cazul meu, contează mai puțin cât de corectă este, cu siguranță (jurnaliștii, n.r.) își fac foarte bine temele înainte să scrie astfel de titluri dar nu sunt valorile pe care vreau să le promovez eu și nu-mi place că se pune așa de mult accent pe veniturile mele și sumele mele din conturi pentru că nu asta am de împărtășit lumii. Când cineva vrea să învețe ceva de la mine, și mulți tineri îmi cer sfaturi despre cum pot să facă bani în idea că eu dacă am făcut milioane ei pot să urmeze aceiași pași și să să caute un drum gata parcurs de cineva, și nu există ideea asta, de asta e greșit să promovăm rezultatul final”.
Bacalaureatul ratat, pașaportul către SUA
Sebastian a relatat întâmplarea care i-a schimbat radical viața și l-a dus în direcția în care se găsește acum: un tânăr antreprenor devenit unul din numele cunoscute în zona businessului în IT, în Silicon Valley, California. Culmea, totul s-a schimbat pentru el chiar înainte să-și susțină bacalaureatul, pe care nu l-a mai dat în România.
„Până în clasa a 12-a am participat la olimpiade, avusesem mai multe joburi în industria de IT, de software, câștigasem primii bani de la vârsta de 11 ani. Când eram în liceu, perioada a 11-a, a 12-a am început să am primul job la birou și bineînțeles, să echilibrez un job unde trebuie să fiu fizic prezent cu școala, cu temele, cu pregătirea pentru olimpiade, care pentru cei care nu știu vorbim de până la zece ore pe zi … mă pasiona matematica, informatica și participam din drag la olimpiade, fusesem admis la un liceu privat de informatică, cu bursă integrală, într-o clasă specială de olimpici tocmai ca să duc mai departe numele liceului la olimpiade, prin participarea mea. Refuzând să particip la olimpiadele respective nu a fost o decizie înțeleaptă din punctul ăsta de vedere, conducerii școlii nu i-a convenit acest lucru și a fost un conflict acolo după care au urmat și niște interviuri. Era perioada când am fost invitat de cei de la Facebook, de cei de la Apple și am avut întâlniri cu Mark Zuckerberg și mai mulți mai mari de pe acolo și am început să dau interviuri și m-a întrebat lumea despre relația mea cu școala. Naiv fiind am spus sincer, nu știam că trebuie să am un filtru în ceea ce vorbesc și poate nu le-am făcut cea mai bună reclamă la momentul respectiv ceea ce s-a dovedit a fi o idee proastă în sensul că am ajuns să fiu exmatriculat cu câteva luni înainte de examenul de bacalaureat. Dar dacă fac doi pași înapoi acum cred că a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată, mi-a deschis ochii la niște lucruri pe care nu aș fi putut să le observ, mi-a oferit cu totul alte perspective pe care să le urmez. Aș fi avut cu totul alt parcurs în viață dacă rămâneam în liceu.”
Sebastian a explicat cum un rău care părea evident în acel moment s-a transformat în cel mai bun lucru care i s-a întâmplat și i-a deschis practic ușa către o viață și o carieră de succes în SUA
„M-a forțat să-mi evaluez opțiunile și să aleg îndrăzneț, nu avem altă Variantă decât să mă arunc cu capul înainte, și asta am făcut, am susținut examenele de bacalaureat americane le-am luat aproape cu punctaj maxim, astfel am obținut și bursă integral, în America, la facultate, în New York, și a fost cea mai rapidă variantă de a ajunge în State, știam de când ajunsesem prima oară, de când fusesem invitat de cei de la Facebook și Apple că acolo vreau să ajung, dar din punct de vedere legal era greu să ajung. Ca și român, situația legală era destul de complicată, fiind și minor.”
Paradoxal, deși are bacalaureatul american, în România studiile sale nu sunt recunoscute și nu ar putea să se angajeze în domeniul în care este atât de bine pregătit.
„Am bacul american, probabil aș avea o problemă, dacă legitimăm atât de mult bacalaureatul românesc și-l vedem ca o necesitate, probabil da, aș avea dificultăți în a mă angaja undeva pe aici”.
Ce i-au spus Mark Zuckerberg și Tim Cook
Sebastian a relatat întâlnirea cu Mark Zuckerberg și Tim Cook, care l-a determinat să-și recapete încrederea în sine.
„Pot să spun din scurta mea interacțiune, nu pot să spun dacă am abilitatea să-i descriu, ca persoane dar mi se par oameni foarte pragmatici și foarte analitici, cel puțin din interacțiunea cu Mark Zuckerberg impresia pe care mi-a lăsat-o este că niciodată nu se aruncă pentru a trage o concluzie în privința unei idei ci mereu analizează toate punctele de vedere până ce ajunge la o concluzie. Asta mi-a rămas cel mai mult în minte din interacțiunea cu el, e o lecție de viață pe care am încercat să o aplic eu și cred că de la orice om pe care îl cunoaștem avem ceva de învățat și asta încerc să culeg de la toți oamenii care îmi trec prin viață.
Întâlnirea cu Mark Zuckerberg a fost în momentul în care eram fix la răscrucea asta de drumuri, doar ce erau discuțiile preliminare în a mă exmatricula și aveam parte de opinii contradictorii din partea profesorilor, din partea conducerii școlii, din partea părinților, și eu la rândul meu mă întrebam dacă e bine ce fac, dacă pașii pe care îi urmez mă duc într-o traiectorie bună.
Aveam 17 ani și cumva întâlnirea și discuția pe care am purtat-o cu Mark a venit ca un val de încredere în mine și ca o confirmare că ceea ce fac mă poate duce într-o traiectorie bună în viață și mai mult ca orice mi-a oferit încredere. Pentru mine, un copil de 17 ani din România, super pasionat de tehnologie, de programare, să primesc sfaturi și să pot să-mi vărs amarul, chiar dacă pe Mark nu-l interesa povestea mea, că hei, sunt Sebastian și am făcut asta și sunt în situația asta la școală… Am povestit eu dintr-o răsuflare toată povestea, evident m-a consiliat, m-a asigurat că atât timp cât imi urmez pasiunile, cu siguranță că se vor ivi oportunități, dar mai mult ca orice, faptul că am ajuns să primesc de la cineva pe care eu îl vedeam ca un idol, și acuma este o persoană pe care o admir foarte mult, mi-a dat o încredere ca atunci când m-am întors în țară, de exemplu, nu mă mai durea așa tare când îmi spunea profesoara de geografie vorbe urâte, ținând cont că Mark Zuckerberg îmi spunea că ceea ce fac o să mă ducă pe o traiectorie ok în viață. Profesorii mei, la școală, îmi spuneau să mă las de jobul meu la birou și să mă las de nebunia mea cu programarea, și să mă țin de școală și de olimpiade, că asta e soluția pentru o viață fericită. Atunci îmi aduceam aminte vorbele pe care mi le-a spus Mark și cântăream, stai un pic, că respect mai mult opinia lui Mark față de opinia doamnei mele profesoare de geografie sau mai știu eu ce”.
Similară a fost și întîlnirea cu CEO de la Apple.
„Tim Cook, la fel eram în aceeași poziție, rătăcit, un copil de 17 ani la răscruce în viață și au fost sfaturi foarte similare să-mi urmez pasiunea, și punându-mă în poziția lor nu știu cât de mult îi interesa pe ei conversația lor cu mine și cât de implicați erau, dar din nou pentru mine a fost o încredere enormă și mi-a acordat un impuls de la spate în a continua ceea ce făceam”.
Atunci a fost momentul când a avut neplăceri la școală care au culminat cu exmatricularea lui.
„Chiar nu a fost un singur profesor care avea ceva cu mine, dar tratamentul pe care am început să-l am din partea școlii după ce s-au întâmplat toate evenimentele, interviurile pe care începusem să le dau și faptul că nu mai ajungeam să mă pregătesc pentru olimpiade și mai lipseam la ore din cauza faptului că petreceam mai mult timp la birou am început să am tratament diferit față de restul colegilor. Aveam ascultări în plus, când toți colegii mei erau scutiți de anumite ore, de religie de exemplu, sau ore care nu erau necesare pentru bacalaureat, eu eram singurul care primea absență dacă lipsea de la ore, și cumva m-a supărat treaba asta și mi-a creat un oarecare dispreț față de educație în general care acum realizez că era greșit, nu era abordarea corectă, dar nici abordarea profesorilor mei de a mă aliena nu a fost cea corectă”
Sursa: stirileprotv.ro
