Puterea militară a Moldovei lui Ştefan cel Mare se baza mai ales pe trupe de elită recrutate, în special, din rândul a două clase sociale. Este vorba despre mica boierime, dar şi despre ţăranii liberi sau răzeşii. Printre aceştia, se disting vitejii, cavaleria uşoară, dar şi arcaşii din nordul extrem al Moldovei.
Ştefan al III-lea Muşat ( 1457-1504), cunoscut drept Ştefan cel Mare, este probabil cel mai puternic simbol al lumii medievale româneşti. Lider autoritar, cu o domnie lungă şi prosperă, Ştefan cel Mare şi-a impresionat contemporanii şi prin forţa militară a micului Principat peste care domnea. În lungii săi ani de domnie, Ştefan cel Mare a reuşit să învingă în numeroase bătălii, mari puteri ale lumii medievale, precum Regatul Ungariei, Regatul Poloniei şi chiar Imperiul Otoman în câteva rânduri. Succesele sale militare s-au bazat atât pe carisma personală, dar mai ales pe un sistem eficient de fortificaţii, dar şi trupe de elită care reprezentau coloana vertebrală a armatei Moldovei, scrie Adevarul.
La apogeul puterii sale, Ştefan cel Mare putea aduna sub arme 60.000 de oameni. Oastea Moldovei, aşa cum arată şi specialiştii în istorie militară era formată din steagurile boiereşti, adică contingentele furnizate de feudali, garda domnească şi oastea cea mare sau grosul trupelor. Pe lângă aceştia, Ştefan cel Mare a început să folosească şi mercenarii, în special populaţii germanice din Transilvania.
Deloc de neglijat este grija pe care voievodul moldovean a acordat-o artileriei, o tehnologie militară la modă în aceea vreme în Europa. Contrar stereotipurilor, promovate mai ales în perioada romantismului de secol XIX sau în perioada comunistă, baza armatei moldoveneşti nu era reprezentată de infanterie, acei ţărani luaţi de la coarnele plugului, prost înarmaţi şi prost echipaţi. Din contră, aşa cum arată anumite surse, grosul armatei moldoveneşti era reprezentat de cavalerie. În special, este vorba despre cavalerie uşoară şi în acelaşi timp capabilă să lupte, aşa cum cereau condiţiile, atât pe jos, cât şi pe spatele calului. A.D. Xenopol precizează că din cei 60.000 de luptători moldoveni, Ştefan cel Mare se baza pe nu mai puţin de 40.000 de călăreţi.
„Supuşii (n.red. ai lui Ştefan cel Mare) sunt toţi bărbaţi viteji, ageri şi nu făcuţi să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă. Acest domn prea vestit poate să ridice la luptă 60.000 de oameni de ispravă, adică 40.000 de călăreţi şi 20.000 de pedeştri”, arăta medicul veneţian Matteo Muriano, într-o scrisoare către dogele Republicii Veneţiei. Totodată, clasele sociale care reprezentau coloana vertebrală a armatei ştefaniene erau mica boierime şi ţăranii liberi sau răzeşii. Practic, era vorba de trupe care se echipau pe cheltuială proprie şi care s-au transformat în adevărate elite războinice, specializându-se într-o anumită formă de luptă sau un mod de a purta război.
Citeste mai mult: adev.ro/qiqo4a
Povești nemuritoare, nedovedite documentar! Erau botoșănenii mai tari decât Wilhelm Tell? Iar armata lui Ștefan cel Mare se baza mai mult pe infanterie, erasu cei mai numeroși!