Fiica cea mică a preotului Constantin Muha, care s-a stins din viață zilele trecute, în urma infecției cu coronavirus, a transmis un mesaj sfâșietor după moartea tatălui său. Reacția Ștefaniei Muha a devenit virală, fiind distribuită și apreciată de toți cei care l-au cunoscut pe părinte sau care înțeleg suferința ei. Fiica părintelui și-a ales cuvintele cu grijă și a povestit câteva lucruri din care reiese ce fel de om era preotul Constantin Muha și cât de mult a reprezentat pentru familia sa.
Iată mesajul acesteia:
Ai plecat…N-ai mai vrut să vii acasă…M-am rugat și am sperat să te întorci,să vii înapoi acasă…dar n-ai venit!…Te-ai dus de dimineață,când eu dormeam,ca de obicei,fără să scoți niciun sunet,niciun oftat…ca nu cumva să ne supărăm sau să ne stresăm. Mereu, ai avut grijă de noi cu cele mai alese tactici ale tale!
M-ai învățat foarte multe lucruri…M-ai învățat cum să iubesc,să-mi arăt dragostea,să simt că sunt iubită și drăgălită. Totdeauna,fetele spuneau că sunt alintată,dar nu regret niciun minut că m-am alintat în brațele tale și ale mamei cât am fost mică!
Cel mai important principiu cu care m-ai crescut a fost CREDINȚA ÎN DUMNEZEU,o credință nemărginită…De aceea,momentul de azi este și o bucurie,deoarece Doamne Doamne a mai vrut un om de nădejde lângă el…și încă ce nădejde și ce încredere!
Când am mai crescut,nu s-a schimbat aproape nimic. Tot eu am rămas alintata familiei,chiar dacă nu am cerut neapărat acest lucru,ci,pur și simplu,mi se oferea. Deseori,trimiteai câte un mesaj și întrebai:”Ce fac fetele mele?”,”Sărut-mâna!”.Mamei îi răspundeai la telefon,cu aceeași blândețe:”Da,dragă doamnă!”.
Pe față îmi apărea un zâmbet când îți auzeam vocea:”Da,domnișoară! sau „Da,Ștef!” ori „Ce faci,muștiuc?”…Doamne cât te-am mai iubit și te voi iubi pentru asta. Nu conta că aveai ședință,că aveai treabă sau că erai cu cineva important ori te mai odihneai câte puțin,TU,tăticul meu,veneai și mă luai de oriunde aveam să fiu!
Când îți făceai canonul seara,spre duminică,mai adormeai pe hol. La o bucată de noapte,mergea una dintre noi și te trimitea la culcare. Seara,în fiecare seară,înainte să mă culc mă duceam la voi în cameră și vă spuneam:”Noapte bună!”.Vă pupam…Parcă nu puteam dormi fără asta. Apoi,nu știu din care motiv,am luat o pauză destul de lungă,dar,se pare,că mi-am reluat obiceiul la timp.
Cred că nu te-am prețuit suficient niciodată!Ai fost întotdeauna mai mult decât am putut cere…mult mai mult!Te-am iubit,chiar dacă nu ți-am spus mereu.M-ai ținut la distanță de orice necaz,de orice veste rea,de tristețe sau vreo clipă grea…
Am visat de mică,ca atunci când voi fi mare și voi avea copii la rândul meu,să apuci să-i drăgălești și să-i iubești,așa cum m-ai iubit pe mine,pe Cati,pe Lala,pe MAMA…pentru că te vedeam copilărindu-te cu bebelușii,le pupai mânuțele și le spuneai:”Bravo,nanu!” și alte cuvinte care numai din sufletul tău sunau bine. Însă n-ai mai apucat…Deseori,cumpărai cărți pe comandă. Mama te mustra ușor,întrebându-te de ce tot cumperi cărți,iar tu îi spuneai,cu răbdare și mulțumire:”Cărțile astea-a pentru nepoții mei!”.Mă voi asigura că primesc toți cărțile de la „BUNU”.Așa mi-aș fi dorit să-ți spună!
Mama e tare distrusă…se abține din plâns pentru mine,iar eu pentru ea.O simt că vrea să plângă,să urle,să jelească lângă tine,dar nu ne permite situația. Ai lăsat un OM de NĂDEJDE!NU AI PLECAT,TĂTICUL MEU,FĂRĂ SĂ-ȚI LAȘI URMAȘI! MAMA este cea mai puternică ființă pe care o cunosc,după TINE…Chiar dacă nepoțeii nu vor avea cui să spună BUNU,vor spune BUNA pentru amândoi…Pentru că pe un BUN nu-l poate însoți decât o BUNĂ!
Ai plecat în liniște,pregătindu-ne zi de zi pentru acest concediu veșnic,care îți era necesara. Ne-ai protejat până în ultima ta secundă de viață și îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut și vei face în noua ta viață!Sărut-o pe MAMAIA din partea mea!
Te iubesc cel mai mult din lumea asta!Mulțumesc încă o dată pentru că ne-ai crescut atât de frumos,pe noi,florile și fetele tale!Cu patru fete ai izbutit să treci prin viață,prin probleme și toate nebuniile acestei lumi.
În final,pe cei care l-ați iubit și v-a răsplătit cu un sfat,cu o vorbă bună și nu numai,vreau să vă fac să zâmbiți. Voi știți cât de greu este să stai în casă cu patru cucoane,una mai perfecționistă și mai capricioasă ca alta?El a știut și asta,pe lângă toate celelalte…și,cu siguranță,a iubit tot ceea ce a plămădit cu mintea,sufletul și dragostea lui!
TE IUBESC,TATA!
P.S : Fetele tale sunt mai unite ca niciodată…în trup,dar mai ales în suflet!
Zi senină și binecuvântată!
Cu iubire și respect,
Floricica ta cea mică!
