Viorel Huşanu, preşedintele Uniunii Sindicale Sanitas Bucureşti, a vorbit cu corespondentul Ştirilor ProTV, Liliana Curea, despre experienţa sa cu cumplita boală, dar şi despre situaţia din sistemul de sănătate.
Viorel Huşanu, cadru medical şi lider de sinidcat, i-a povestit experienţa sa Lilianei Curea, corespondent al Ştirilor ProTV:
Pe 5 octombrie am avut primele simptome eu, soţia şi unul dintre copii. Am obţinut a doua zi rezultatul pozitiv pentru cei 2 adulţi. Pentru copil, tot pozitiv, a venit după 5 zile. Din acel moment ne-am auto-izolat în casă şi au început primele simptome mai grave – am avut tot ce scrie la carte – dureri musculare, dureri în gât, tuse, febră etc. Primele 3 zile simptomele au fost foarte grave. Nu aveam cum să-i las acasă şi eu să plec în altă parte, nu avea cine să-i îngrijească, eu fiind singurul cadru medical.
Prezentând aceste simptome colegilor, medicilor, au încercat să-mi facă rost de un loc – după 3 zile, locul a fost identificat într-un spital, la o secţie de ATI. Am spus că nu sunt atât de grav încât să ocup locul unui pacient mai grav ca mine şi am refuzat acel lor. Nu puteam să îmi las familia acasă, bolnavă. Am aşteptat acasă, am urmat tratamentul descris telefonic.
Am încercat să testez şi al doilea copil. După 20 de ore au venit şi au testat, după 8 zile au încurcat rezultatul – au trecut un număr de telefon greşit şi au sunat alt părinte, care m-a contactat şi mi-au dat vestea că şi al doilea copil e pozitiv. Atunci am aşteptat peste 48 de ore, poate 50, să vină Salvarea pentru evaluare. Nu puteam ieşi din casă să îl duc la evluare. Asta s-a întâmplat acum 2 zile, nici până acum nu a venit evaluarea.
Nu mi-am pus niciodată problema de a mă interna. În a cincea zi mi-am piedut gustul şi mirosul şi nici acum nu mi-au revenit. Aceasta cred că e cea mai demoralizatoare situaţie prin care am trecut vreodată. Să bei apă sau suc, oţet sau miere – e acelaşi lucru. Este demoralizator. Mi se pare că lumea nu mai e ce a fost, că nimic nu mai e ca înainte. E cumplit. Să stai în casă, să te uiţi pe pereţi, să nu ştii cum evoluezi, să tuşeşti, să nu se mai oprească tusea, să urmăreşti copilul din 5 în 5 minute noaptea să vezi cum respiră, să vezi ce face soţia, să aştepţi testele, Salvarea, e demoralizator.
Din păcate, sistemul este dezorganizat. Vorbesc cu colegi din DSP, lucrează la 1 noaptea, câte 12, 14, 15 ore pe zi, a doua zi o iau de la capăt. Vorbesc cu colegi din Ambulanţă care îmi spun că nu mai fac faţă. Angajările pe 6 luni au expirat iar oamenii aceia se îndreaptă către privat. De ce nu sunt angajaţi pe perioadă nedeterminată, ca să fie o siguranţă?
Sunt situaţii izolate, personal speriat. Nu e normal, când ne-am angajat ştiam că trebuie să ne dedicăm în întregime pacientului, indiferent că are SIDA, Covid sau altceva. Îi rog pe toţi să asigure actul medical de calitate. Dacă am da în spate, nu am rezolva nimic. Cu toţii trebuie să punem umărul, să trecem peste această pandemie – şi o vom face cu siguranţă. Sistemul trebuie schimbat. Am solicitat un pact naţional pe sănătate. Dacă sunt oameni care nu-şi fac treaba, să-i eliminăm, dacă sunt oameni care-şi fac treaba cu prisosinţă, să-i recompensăm.
Există spitale în care pot fi dedicate paturi pentru pacienţii COVID, dar haideţi să nu lăsăm alţi pacienţi, cu alte patologii, să aştepte. De ce să moară unii şi să trăiască alţii? Nu e normal ca noi să alegem. Haideţi să ne gândim la absolut toată lumea.
Sursa: StirileProtv.ro
