În nordul României, localitatea Dersca, din judeţul Botoşani, se poate lăuda cu cea mai modernă şcoală din mediul rural. Reabilitate cu peste 6 milioane de lei, unităţile componente ale Şcolii Gimnaziale numărul 1 „Nicolae Iorga” sunt adaptate oricărui scenariu epidemiologic şi de siguranţă sanitară.
„Comuna italienilor”, cum este cunoscută Dersca, se află la numai câţiva kilometri de graniţa cu Ucraina. Deşi, din punct de vedere geografic, pare izolată şi departe de lumea civilizată, adică la mai bine de 54 de kilometri de municipiul Botoşani, Dersca este una dintre cele mai dezvoltate comune din nordul ţării. Plină de vile şi cu multe case care valorează peste 100.000 de euro, este singura localitate din zonă care are linie directă de transport cu Italia şi Germania, străzi perfect asfaltate, marketuri, dar mai ales şcoli foarte moderne. Pe lângă clădirile reabilitate şi mobilierul nou, şcoala este dotată cu instalaţii sanitare şi circuite adaptate oricărui context epidemiologic, mai ales celui determinat de epidemia de COVID-19. Printre altele, şcoala este singura din judeţ care are săli de clasă cu baie proprie, inclusiv duşuri pentru igienizarea după orele de sport.
Clădiri de peste 6 milioane de lei
Comuna Dersca este formată numai dintr-un singur sat, cu acelaşi nume, şi are o populaţie de peste 3.000 de locuitori. În localitate există o singură şcoală, Şcoala Gimnazială numărul 1 ”Nicolae Iorga”, împărţită însă în trei corpuri distincte, care funcţionează individual pentru elevii de la clasele primare şi cei de la gimnaziu. Pe lângă acestea, nu departe de centrul satului, se află şi grădiniţa. În toate unităţile de învăţământ învaţă peste 240 de elevi şi preşcolari. Până acum doi ani, clădirile care compun şcoala din Dersca aveau aceleaşi probleme ca mai toate unităţile de învăţământ de la ţară; toalete în curte, mobilier învechit, clădiri aşiderea. După anul 2017, autorităţile locale au accesat fonduri guvernamentale pentru reabilitarea tuturor şcolilor din Dersca. ”Era de râsu’ plânsu’. Aveam ditamai centrul cu market, cu staţie de autobuz de mers în Italia, plin de vile şi la şcoală mergeau ca pe vremea bunicului. Târziu, dar bine că s-au apucat şi au făcut ceva, că fără copii, moare satul”, spune nea Miron, un sătean din Dersca, trecut bine de 50 de ani.
Toate cele trei corpuri de clădire, dar şi grădiniţa au fost modernizate prin PNDL 2 cu peste 6 milioane de lei. Au fost reparate şi reabilitate clădirile şi interioarele, a fost cumpărat mobilier nou şi au fost asigurate dotări tehnice moderne. În interior, au fost amenajate săli de sport, pentru sezonul rece, unde elevii pot face gimnastică sau pot juca tenis de masă. ”Toate corpurile de şcoală sunt, în momentul de faţă, la standardele la care, cred eu, ar trebuie să fie orice şcoală din ţară. Au fost reabilitate, dotate cu tot ceea ce au nevoie şi mai ales pot fi adaptate uşor provocărilor pandemiei. Nu ne mai rămâne decât să atingem rezultatele scontate în astfel de condiţii”, precizează directoarea şcolii, Liliana Fusa. Oamenii sunt mândri cu şcolile din comună. Nea Ştefan are două nepoate la şcoală, una în clasa a V-a, iar cealaltă abia a început ciclul primar. ”Domne’, cum să înveţe un copil dacă nu are condiţii? Să cadă în budă acolo în curte, ăştia mici? Acum avem şcoli bune, parcă-l laşi fără frică”, spune săteanul.
Toalete cu duşuri pentru fiecare sală de clasă
Având deja, prin construcţie, un circuit bine delimitat, adică cu uşi şi culoare diferite pentru intrare şi ieşire din şcoală, unităţile de învăţământ de la Dersca s-au încadrat imediat în normele sanitare impuse de pandemie. Mai mult decât atât, elevii învaţă la măsuţe cu scaune care pot fi uşor reamenajate. Punctul forte al şcolilor din Dersca îl reprezintă băile. Dacă în multe sate elevii încă merg la WC-ul din fundul curţii, în satul Dersca toaletele sunt la standarde europene. Pe lângă spaţiul generos şi dotările sanitare, au chiar şi duşuri folosite după ora de sport. La grădiniţă, fiecare sală de clasă are propria toaletă. Astfel, preşcolarii nu ies deloc din sala de grupă până la venirea părinţilor.
„Avem toalete în interior la toate corpurile. Aceasta a fost prima noastră dorinţă. La corpul unde învaţă preşcolarii, fiecare sală are propria toaletă. Au inclusiv duşuri. Aceste duşuri sunt şi la grupurile sanitare ale claselor de gimnaziu şi învăţământ primar. Sunt condiţii igienico-sanitare foarte bune”, adaugă directoarea şcolii. Cea mai mare problemă a şcolii din Dersca a fost alimentarea cu apă. În comună, fiind la mare depărtare de municipii, nu există reţea de apă potabilă, însă în cele din urmă au fost găsite soluţii: au fost săpate puţuri de mare adâncime, iar reţelele clădirilor şcolii sunt alimentate cu apă de fântână. „Trăim cu teama că se termină apa din fântâni, dar până atunci eu zic că mai este. Oricum, are copilul unde să se spele pe mâini. Nu numai de COVID- ul ăsta, dar se îmbolnăveşte de la mâini murdare. Apă îi dau eu la sticluţă ca să fiu sigură, dar bine că are unde se spăla şi cum trage apa la WC”, spune bunica unuia dintre elevi.
„A fost un progres impus şi de părinţi”
Conducerea şcolii spune că reabilitările au venit ca un proces firesc, impus şi de bunăstarea localnicilor, majoritatea plecaţi la muncă în străinătate, în special în nordul Italiei sau Germania, în construcţii, agricultură şi servicii. Vin din când în când acasă pentru a-şi vedea copiii lăsaţi în grija bunicilor. „Chiar după 1990 s-a plecat. Aici şansa lor era agricultura şi animalele. Aşa că au plecat. Primii ajunşi în străinătate i-au tras şi pe ceilalţi. Acum nici nu mai are cine pleca. Au rămas doar bătrânii şi copiii”, spune viceprimarul comunei.
Autorităţile locale sunt convinse că oamenii se vor întoarce acasă. Au investit masiv în locuinţe. Practic, Dersca este un sat al vilelor, iar un om de afaceri a investit chiar într-o linie directă, de transport, Dersca-Roma. Aşa au apărut şi market-urile, micile afaceri, asfaltul. „Era normal. Oamenii veneau acasă cu bani din afară, făceau vilă, aveau maşini din afară. Aşa că doreau şi asfalt. Aveau deja şi altfel de gândire. Când veneau acasă, veneau cu bani, trebuiau să cumpere una, alta, nu doar la birtul de la colţ. Aşa că uşor-uşor au trebuit să dezvolte comuna”, ne explică un sătean. Directoarea şcolii spune că şi modernizarea unităţilor de învăţământ a venit ca un răspuns direct la bunăstarea localnicilor plecaţi la muncă în străinătate. „A fost un progres impus indirect şi de părinţi. Aveau toalete acasă mai bune decât cele de la şcoală, aveau condiţii. Era o chestiune firească această modernizare”, spune directorul şcolii.Mulţi localnici au preferat să-şi ducă copiii la şcoală în Italia decât să-i lase acasă cât timp nu erau condiţii la şcoală. „Copiii mei muncesc de 15 ani în Italia. Au casă mare, frumoasă. Fata trebuia să meargă la şcoală şi avea WC-ul ca la ţară în curte. Atunci au luat-o cu ei. Au spus că ei nu muncesc ca fata să nu trăiască cum au trăit ei. Şi aveau dreptate. După ce s-a modernizat şcoala, au adus-o acasă. Acum sunt condiţii”, mai povesteşte bunica din Dersca.
Sursa: adevarul
