Să faci Rai din ce ai – e lecţia unui profesor de religie, care a ales faptele în polul sărăciei. Într-un mic sat din Botoşani, la graniţa cu Republica Moldova, împarte măşti, donează cărţi şi vrea să le cumpere elevilor tablete. Nu l-a oprit nici pandemia, când a luat coronavirus. Nu l-a oprit nici lipsa banilor şi a demonstrat că binele se poate face şi pe credit, aşa că s-a împrumutat la bancă, tot pentru elevi, scrie observatornews.ro.
Vasile Postolachi, profesor: Bucuria n-o putem cumpăra cu bani. Bucuria o obținem atunci când împărțim bucurie.
Sunt oameni pentru care dragostea de România nu încape pe o hartă. Așa e Vasile Postolachi – un om care împarte bucurie și dincoace, și dincolo de Prut.
Vasile Postolachi, profesor: Cel mai mare vis al meu a fost să văd satul meu de dincolo de Prut.
Satul lui – Rădăuți-Prut – se află în unul dintre cele mai sărace județe ale României, Botoșani. Aici a copilărit și aici a ales să rămână toată viața, convins că poate face diferența în comunitate. A început să predea binele de la catedră.
Vasile Postolachi, profesor: Eu sunt şi profesor de religie. Şi eu cu acest ţel am pornit la drum. Nu să le umplu capul cu foarte multe cunoştinţe care inevitabil se uită. Pentru mine cea mai mare bucurie este dacă un elev a progresat în a face bine, în a fi un bun cetăţean. Nu neapărat un bun creştin, ci un bun cetăţean. Dacă am văzut că un elev s-a deschis să facă o faptă bună, eu simt că religia şi-a atins scopul.
Când n-a avut bani să-și ducă elevii în excursie, i-a învățat că binele se poate face… și pe credit. A luat un împrumut ca să organizeze totul.
(Vasile Postolachi, profesor): O excursie care să unească elevi din nordul Bucovinei, nordul Moldovei şi Basarabia.
(Reporter): Ce ai scris acolo pe hârtia aia, când te-au întrebat pentru ce e creditul?
(Vasile Postolachi, profesor): Excursie. Ştiu că s-a uitat puţin lung doamna de la bancă. Dar, era practic imposibil de dat înapoi. Pregătisem paşapoartele pentru copiii de peste Prut, îi anunţasem pe copiii de peste Prut, îi anunţasem pe copiii de aici. Ar fi fost o foarte mare dezamăgire pentru ei.
(Reporter): Ce ne lipseşte nouă să fim o ţară ca afară?
(Vasile Postolachi, profesor): Prea mult ne interesează ce spune unul, ce spune altul. Este cea mai nocivă vorbă de la sat. Vai, ce spune lumea! De ce să trăim pentru lume? Eu, ca profesor de religie şi ca om, mă raportez la ce ar spune Dumnezeu, nu ce spune lumea.
Așa a gândit și când a muncit trei luni în Spania, ca șofer, tot pentru a strânge bani pentru elevi, ca să-i ajute să nu abandoneze școala. Și când umple bibliotecile copiilor, convins că o carte unește inimi. Și când, în pandemie, le-a împărțit măști celor care nu își permiteau.
Vasile Postolachi, profesor: Am fost depistat şi pozitiv, am stat în spital, am petrecut Paştele în spital. A fost o lecţie.
Vasile Postolachi e un exemplu de mobilizare într-un stat despre care el spune că-i lipsește un lucru simplu: empatie.
Vasile Postolachi, profesor: Lipsa de empatie! Dacă s-ar pune mai mult în pielea oamenilor de rând, poate i-ar înţelege altfel. Dacă ar fi un pic de empatie, dacă l-am înţelege un pic pe omul de rând, poate s-ar schimba un pic lucrurile. Să prețuim mai mult oamenii. Și sperăm să ne facă mai buni această pandemie.
