Cristian Milicin, un medic de doar 44 de ani din Timişoara, asistent universitar, a murit după ce a fost diagnosticat cu COVID-19, iar colegii lui nu-şi pot explica mecanismele care au dus la decesului unui om tânăr şi perfect sănătos, fără comorbidităţi.
„E un fenomen nefast pe care cu toţii îl regretăm. Cristian Milicin a fost un om deosebit, un tânăr de 44 de ani, fără comobirdităţi, nu a fumat în viaţa lui. E adevărat că avea obezitate gradul II, dar să fim serioşi, dacă ar muri toţi obezii care ar face COVID s-ar goli planeta. Omul acesta nu a avut în viaţa lui probleme medicale. Indiferent ce am încercat, plasmă, toate terapiile care se practică în Germania şi în America, din nefericire nu am putut să-l salvăm”, a declarat Cristian Oancea, directorul Spitalului de Boli Infecţioase „Victor Babeş” din Timişoara.
Medicii nu au o explicaţie fiziopatologică a decesului lui Cristian Milicin.
„Colegul nostru, în afară de obezitatea asta, nu avea nimic altceva. A fost o evoluţie graduală. Nu s-a simţit bine acasă, a venit la noi, a avut o febră moderată. Am început tratamentul. S-a simţit rău şi am decis, ca să fie mai bine supervizat, să fie trimis la terapie intensivă. Nu a fost necesară intubarea în primă fază, am mers pe ventilaţie non invazivă. Colegii mei au reuşit să-l stabilizeze, a început să se simtă mai bine şi tocmai când ne gândeam că totul e în rgulă, a avut o degradare bruscă. A trebuit să-l intubăm şi a şi decedat”, a povestit Cristian Oancea.
„Am avut cam zece la sută din decese persoane fără comobirdităţi. Făceau parte din populaţia activă, între 40 şi 50 de ani, bărbaţi. Discutam cu ei, ne pregăteam să-i intoarcem pe secţie şi dintr-o dată, în 14-16-18 ore se degradau brusc şi decedau. Am făcut o sigură autopsie, în care nu am descoperit nimic fiziopatologic. Cedează cordul, sunt nişte mecanisme greu de explicat. Dacă am găsi o exlicaţie, poate am reuşi să mai salvăm oameni. Acest COVID e foarte parşiv şi am ajuns la concluzia că vârsnicii, chiar dacă au comobridităţi, chiar dacă dezvoltă forme moderate severe, au un prognostic mai bun decât tinerii. Încercăm toate terapiile posibile, numai că suntem neputicioşi în faţa acestor cazuri”, a explicat doctorul Oancea.
