O femeie din Botoșani are grijă de mama și bunica ei, bolnave la pat, de mai bine de 15 ani. În tot acest timp, Nadia Lișman, de 42 de ani, se roagă de mai-marii primăriei din comuna în care locuiește să fie angajată pe funcția de asistent personal al celor două bolnave, din moment ce nimeni altcineva nu are grijă de ele, scrie Libertatea.
Mama Nadiei Lișman are un document de încadrare definitivă în gradul I de handicap, în care se arată că are nevoie de asistent personal. Conducerea Primăriei comunei Mihai Eminescu spune însă că nu are bani să angajeze noi asistenți personali și că problema ar trebui rezolvată de Guvern, nicidecum de primării.
Nadia Lișman a trimis redacției Libertatea și un filmuleț în care vrea să arate că situația prezentată de ea este una reală. Mama și bunica ei au 62, respectiv 91 de ani. Ambele sunt grav bolnave și locuiesc într-o casă modestă de țară, în satul Cerbicești din comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani.
“Mama mea este o legumă, are gradul I de handicap. Din 2006 am grijă de ea și de bunica mea, care are 91 de ani și nu mai poate merge. Am fost angajată asistent personal un an, din 2006 până în 2007. Apoi am născut și nu m-au mai angajat”, a declarat, pentru Libertatea, Nadia Lișman.
Femeia susține că a făcut numeroase cereri către primărie, în care a explicat situația gravă în care se află, cu un copil și două femei bolnave, fiind nevoită să trăiască toți din pensiile bolnavelor.
„Nu am medic de familie, nu am vechime, nu am nimic. Mama are pensie 1.800 de lei, bunica are 704 lei. Ele au nevoie de medicamente, de mâncare, de îngrijire, casa trebuie ținută. Copilul este în clasa a VII-a și este bolnav, ia tratament psihiatric. Nimeni nu vine să vadă cum mă descurc cu dânsele. Nu mai rezist! Eu ce fac? Cum mă descurc cu toți?”
Nadia Lișman: “Le închid în casă și plec! Le las aici, să moară de foame și de sete!” .
Aceasta mai susține că într-una dintre ultimele discuții pe care le-a avut cu primarul comunei, Aneta Gireadă, i s-ar fi spus să își interneze mama și bunica într-un azil, iar ea să își caute un loc de muncă.
“La ce azil să le duc? Îți trebuie 2.000 de lei pentru una să o ții acolo. Eu nu am studii superioare, să iau 3.000-4.000 de lei pe lună, să plătesc o femeie și să aibă grijă de ele!”, mai spune Nadia Lișman.
„Eu am unde să mă duc. Dar ce fac cu ele? Le închid în casă și plec. Le las aici să moară de foame și de sete! Pe două femei care nu se urnesc, care fac la găleată în casă!”- Nadia Lișman.
Într-un răspuns al Primăriei Mihai Eminescu, conducerea instituției explică oficial că nu sunt bani. Prin urmare, doar datoria morală o poate face pe femeie să aibă grijă de rudele ei.
