Profesorii participanţi la mitingul de vineri din Piaţa Revoluţiei au transmis, prin bannerele pe care aveau asupra lor, dar şi prin comportamentul lor, mesaje dintre cele mai ciudate.
O învăţătoare a venit la protest având legată de gât o cutie a milei. Angela Arpinte, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, a criticat lipsa de generozitate a oamenilor şi tratamentul urât la care sunt supuse cadrele didactice.
„Nu valorăm nimic în societatea asta. Am vrut să arăt că am ajuns pe culmile disperării şi că nu nu mai avem niciun ban să ne cumpăraăm măcar pâine”, a spus protestatara.
Un alt profesor a venit în faţa Prefecturii cu câteva sute de monezi de un ban.
El a vrut să arate astfel că profesorii nu au economii şi, fără lipsa unui salariu, nu au din ce trăi.
Bărbatul a vărsat banii pe treptele Prefecturi postând şi o coală A4 cu mesajul „Să trăiţi voi bine din economiile astea!
ASlţi protestatari au afişat bannere cu mesaje de tipul „Never say never„, aluzie la premieurl Emil Boc care a răspuns astfel în momentul în care a fost întrebat dacă se teme că va fi destituit sau nu.
Alţii au scris: „Cine este vinovat că din ţară n-am plecat?/ Că am învăţat o viaţă/ Şi acum ne cerem leaga ca la piaţă?”.
sau
„Profesori plăţiţi în şuturi cu dobânzi„.
sau
„Nu faceţi pe proştii!/ Unde-s banii noştri?”
sau
„Noi nu cerşim/ Noi chiar muncim!”
Lipsa de solidaritate cu profesorii a cetatenilor orasului ma uimeste.Le recomand sa mediteze putin la urmatoarele cuvinte:
“În Germania, au venit mai întâi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit dupa membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în niciun sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”
Martin Nimoeller