Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin hotărâre definitivă la finalul lunii mai 2020: Andrei, un elev cu sindrom Down din Botoșani, a fost în mod incontestabil discriminat la școală, de către profesori și părinți ai colegilor săi, pe criteriul dizabilității.
În 2016, CEDCD sesizează Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) privind faptele de discriminare asupra lui Andrei, un elev de 14 ani cu sindrom Down, comise de profesori şi părinţi ai colegilor săi din Şcoala Gimnazială Ion Creangă, din Botoşani. CNCD a analizat plângerea depusă de CEDCD şi, în urma probatoriului, a înfăţişărilor la termene şi a documentaţiei scrise, CEDCD a câştigat în 2017 cazul la CNCD, care a decis că Andrei a fost supus discriminării şi a sancţionat şcoala cu avertisment. De asemenea, şcoala a fost plasată sub monitorizarea CNCD timp de o lună după această decizie, pentru analiza măsurilor întreprinse pentru incluziune.
Conform instanţei, părinţii colegilor elevilor cu dizabilităţi, care se opun incluziunii, fac demersuri, acte de coalizare şi de petiţionare a instituţiilor în vederea excluderii copilului cu dizabilităţi de la clasă comit fapte de discriminare, care sunt sancţionabile contravenţional. Interferenţa acestora în actul educaţional al copilului cu dizabilităţi, din pricina condiţiei sale, nu este permisă de lege. Instanţa confirmă faptul că şi părinţii colegilor copiilor cu dizabilităţi pot fi sancţionaţi, iar acţiunile lor segregaţioniste cad sub incidenţa legii.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin şcoli, are obligaţia legală de a adapta actul educaţional şi materialele educaţionale nevoilor copiilor cu dizabilităţi. Refuzul de a face acest lucru reprezintă discriminare şi este sancţionabil. Incluziunea nu constă doar în permiterea accesului unui copil într-o şcoală, ci şi în facilitarea învăţării acelui copil, prin adaptarea conţinutului programei şcolare.
Amintim câteva din faptele cazului: pe parcursul clasei a V-a, o serie de profesori, printre care diriginta copilului, au refuzat să facă adaptări curriculare şi educaţionale specifice şi necesare dizabilităţii lui Andrei, aşa cum prevede legea. Mai mult decât atât, părinţii colegilor lui Andrei s-au coalizat pentru a-l exclude de la clasă, pentru motive precum faptul că prezenţa sa la clasă i-ar împiedica pe ceilalţi să înveţe pentru examenele naţionale sau pentru că deranjează orele.
Reprezentanţii şcolii şi părinţii au ales să conteste în instanţă decizia CNCD, urmând căile de atac până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La finele lunii mai 2020, Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consacră definitiv încă o dată principiile educaţiei incluzive. CEDCD este determinat să obţină respectarea dreptului la educaţie pentru copiii cu dizabilităţi, chiar şi la ani distanţă de la săvârşirea faptelor.
