Mulţi dintre românii care suferă de cancer au devenit victime colaterale ale spitalelor transformate în focare de COVID-19. În judeţul Botoşani, de exemplu, sunt înregistrate 8.500 de persoane care au nevoie de tratament oncoologic. Majoritatea provin din mediul rural şi, în mare parte, sunt nevoiaşi. Singura secţie de oncologie din judeţ capabilă să le asigure terapia necesară supravieţuirii este închisă de o lună, scrie Adevarul. Este vorba despre departamentul de la Spitalul „Mavromati“ Botoşani, transformat în spital COVID, după ce aproape toţi angajaţii au fost confirmaţi cu noul coronavirus. În aceste condiţii, oamenii sunt trimişi să-şi facă tratamentul la 120 de kilometri depărtare, în municipiul Iaşi. Cu transportul trebuie să se descurce singuri. Mulţi dintre bolnavi n-au cu ce să-şi cumpere de-ale gurii darămite să mai plătească maşini până la spitalele din judeţul vecin.
Adina Haivas este o botoşăneancă cu o familie greu încercată. Mama de 68 de ani are cancer, iar soţul Adinei, în vârstă de 58 de ani, se luptă cu aceeaşi boală din februarie 2020. Femeia este revoltată de situaţia creată la Botoşani. Spune că a aflat din presă şi din zvonuri că nici soţul şi nici mama nu mai pot urma tratament fiindcă s-a închis secţia de oncologie. Botoşăneanca mărturiseşte indignată că nu a reuşit să afle de la autorităţi ce poate face pentru a le asigura membrilor familiei tratamentul oncologic.
Pandemia de COVID-19 provoacă drame printre pacienţii care trebuie să se trateze de cancer. În judeţul Botoşani, bolnavii sunt nevoiţi să meargă pe cont propriu 120 de kilometri, până în judeţul vecin, pentru a beneficia de tratament .
„Am dat telefon la Direcţia de Sănătate Publică. Mi-au luat doar numărul de telefon şi mi-au spus că mă sună ei. De pe 9 aprilie nu m-au mai sunat. Am sunat şi la Ministerul Sănătăţii. Nu am aflat nimic. Nici măcar nu ne-au spus că putem merge în alte judeţ“, spune Adina Haivas.
Şi alţi botoşăneni care au grijă de rude bolnave de cancer spun că au fost lăsaţi de izbelişte de autorităţi. Daniela este o femeie de 45 de ani din comuna Unţeni. Are un soţ bolnav de cancer cerebral.
„Am sunat la spital în aprilie şi o doamnă doctor mi-a spus că se închide secţia de oncologie. Mi s-a spus să întreb de autorităţi unde se poate duce soţul şi de unde să primească bilet de trimitere“, spune femeia din Unţeni.
Nici după o lună nu a aflat clar ce trebuie să facă şi cum să procedeze. Situaţia este disperată fiindcă pacienţii bolnavi de cancer nu-şi permit întreruperea tratamentului. Cu toate acestea, mulţi nu au mai făcut şedinţele de chimioterapie sau radioterapie de aproximativ o lună.
„I-am făcut tratamentul mamei acasă, că sunt şi eu cadru medical şi pot să fac o perfuzie. Soţul, în schimb, face şedinţă de chimioterapie timp de 55 de ore, dar trebuie să fie supravegheat de personalul oncologic. De pe data de 9 aprilie, el trebuie să aibă două şedinţe pe luna în curs. Aceşti oameni depind de tratament, îi ţine pe linia de plutire şi nu trebuie întrerupt“, mărturiseşte Adina Haivas.
