Soții Vasile și Saveta B., din localitatea ieșeană Criveşti, au vrut să îşi construiască din timpul vieţuii un cavou unde să-şi ducă odihna de veci. Au identificat în satul de baştină un loc la cimitir ce părea a nu fi revendicat de nimeni şi, în 2010, cu acordul preotului şi al paracliserului din localitate, l-au împrejumuit cu grilaj metalic. În 2017, cei doi soţi au început acolo şi construcţia unui cavou, care a fost finalizat în acelaşi an. Au investit în acel loc, în care ar fi trebuit să îşi ducă somnul de veci două persoane, aproximativ 5.000 de lei, scrie Ziarul de Iasi. După ce au terminat lucrările, un alt bărbat s-a prezentat la cimitirul din Criveşti şi le-a reproşat soţilor B. că au construit un cavou pe locul unde deja se odihnesc două rude de-ale sale. Mai mult, acel bărbat, Costel A., şi-a îngropat mama în iunie 2017 în acel cavou, pentru ca un an mai târziu să-şi îngroape şi un frate tot acolo.
Vasile şi Saveta B. au formulat plângere penală la Poliţie, iar cazul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, care a efectuat cercetări pentru profanare de morminte, tulburare de posesie şi fals material în înscrisuri oficiale. Pe 30 mai 2019, însă, toate acuzaţiile au fost clasate. Soţii B. nu au avut de ales decât să apeleze la justiţie, pentru a-şi recupera investiţia în cavoul construit pe o palmă de teren ce nu le aparţinea. Procesul de „îmbogăţire fără justă cauză“ a fost soluţionat pe 8 aprilie, de Judecătoria Paşcani. Magistraţii l-au obligat pe Costel A. să le achite celor doi soţi suma de 5.000 de lei, ce a fost investită în construirea cavoului.
„Pârâtul este cel care a folosit în fapt cavoul construit de către reclamanţi în anul 2017, cu consecinţa măririi patrimoniului acestuia fără temei legitim. Instanţa reţine că există o mărire a patrimoniului pârâtului decurgând din folosinţa cavoului construit de către reclamanţi, concomitent cu micşorarea patrimoniului reclamanţilor, cele două fiind efectul unei cauze unice“, se arată în motivarea sentinţei. Costel A. nu a vrut să se prezinte la proces, din acest motiv, judecătorii considerând că îşi însuşeşte cerinţa reclamanţilor. Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel.
