Pandemia care a dus la aplicarea unor restricții în țara noastră îi face pe oameni să aibă comportamente diferite. Dacă unii sunt încă în faza de negare și susțin sus și tare că nu există COVID-19, alții trec prin etapa furiei și ajung să dea vina pentru situația în care se află pe orice: sistemul politic, sistemul de sănătate, mass-media, preoți etc. ori unii chiar ajung să fie răi cu cei din jurul lor fără vreun motiv concret.
Psihoterapeutul botoșănean Anca Larionesei explică, pentru BotoșaniNews.ro, cum ne bulversează viața această situație și ce pași ar trebui să urmăm pentru a fi curați nu doar fizic, ci și mental:
Ce efect poate avea asupra noastră această îngrădire a libertății, prin restricțiile impuse de ordonanță?
Restricțiile impuse de ordonanțele militare, de fapt de apariția acestui virus și de extinderea lui atât de rapidă, ne poate bulversa viața pentru că ne scoate de pe drumul pe care eram obișnuiți să mergem și pare că am intrat într-o altă realitate . Fiecare dintre noi a fost afectat într-un fel, mai mult sau mai puțin, pe plan personal, familial, profesional, social. Toți am pierdut câte ceva, psihologic vorbind, și deci suntem în plin proces de doliu emoțional. Prima fază pe care am observat-o cu toții a fost cea de negare :”Nu există niciun virus!”, “ e departe de România, e în Spania, în Italia”, “ e pentru vârsta a treia”, etc. Este o etapă firească, un mecanism de apărare care ne ajută să facem față șocului de moment. Urmează etapa furiei orientată către oricine (vecini, români întorși în țară, guvern, partener de viață, etc.) Furia se face simțită când negarea se uzează. Urmează etapa unei negocieri , preferabil cu noi înșine. Desigur depresia ,ca expresie de epuizare se poate manifesta subtil, sau agresiv. Multe persoane cu care am vorbit se confruntă cu insomnia, disperarea, confuzia. Da, avem de-a face cu o criză și este normal să ne simțim echilibrul psihologic amenințat. Cele mai vulnerabile persoane sunt cele care aveau probleme în ceea ce privește sănătatea mentală și înainte de declanșarea acestei pandemii. De ele trebuie să avem o grijă specială.
Este foarte important cum interpretăm această izolare/ distanțare socială. Dacă o vedem ca pe o pedeapsă ( din partea autorităților, a lui Dumnezeu, a destinului, etc.) atunci furia ne însoțește mai mult, ne otrăvește capacitatea de reorganizare, ne orbește și ne îngroapă resuresele. Dacă însă ne centrăm pe lucrurile care ne-au rămas, încercăm să ne ajutăm (pe noi înșine și pe cei mai năpăstuiți decât noi- sunt atâția oameni care nu au o casă în care să se izoleze, atâția bătrâni care nu au bănuți pentru medicamente, pentru măști, mănuși, pentru pâine…te poți întreba ce mai fac cățeii de la adăpostul de animale, sau porumbeii de pe Unirii), să ne înțelegem și să ne acceptăm trăirile, parcurgem mai repede aceste etape.
Desigur ultima etapă este cea a acceptarii și apare în momentul în care ne găsim o poveste coerentă despre cee ace trăim, despre cee ace simțim.
Observ că oamenii au reacții mult mai negative în această perioadă, fac mai multe speculații, reacționează urât la orice informație, indiferent că e vorba despre ceva pozitiv sau negativ. Au aceste reacții pentru că sunt panicați?
Nu ne naștem optimiști, ci precauți. Vedem mai repede posibilele pericole din instinctul de supraviețuire, dar optimismul se poate hrăni. El are nevoie de întreținere zilnică. Dacă nu ne-am format această deprindere până acum, poate fi provocarea acestei perioade. Pentru a ne păstra imunitatea nu este îndeajuns să ne spălăm pe mâini și să ne ascundem în casă, este necesar să ne preocupăm și de igiena mentală.
Dacă ne petrecem ziua cu ochii în televizor urmărind cifrele alarmante ale noilor infectări, ale deceselor, rămânem prizonieri ai stării de panică. Panica ne conduce la confuzie, furie, coportamente iraționale (ați văzut că violența domestică a explodat).
Ce efect ar putea avea asupra noastră prelungirea acestei situații?
Depinde de noi. Nu discut partea despre consecințele economice, agro-alimentare care nu fac obiectul activității mele …și care vor fi în mod cert. În perioada aceasta ne exersăm deopotrivă răbdarea și învingători vor fi cei capabili să se adapteze. Cu cât perioada acesta se prelungește , cu atât va fi nevoie să pornim în fiecare zi cu un plan de protecție psihică.
Aveți unul sau mai multe sfaturi pentru oameni pentru a trece mai ușor peste această perioadă?
Evit să dau sfaturi. Cel mult voi încerca să formulez niște recomandări pentru că fiecare are o rețetă proprie de supraviețuire emoțională, în funcție de resursele de care dispune sau pe care le crește. Ați văzut medicii din linia întâi care dansează? Ar fi părut nebuni de legat acum cateva luni. Ei bine, e o metodă de a preveni sindromul “burnout”- sindrom ce implică epuizarea emoțională, depersonalizarea și lipsa satisfacției profesionale, deși ca după orice război, vor fi mulți care vor dezvolta sindrom posttraumatic (PTSD). Deci, dansați. O să vi se pară ciudat, dar există chiar tehnici de meditație bazate pe dans , asocierea mișcărilor cu muzica elimină tensiunile psihice acumulate.
Practicați tehnici de meditație cu care sunteți de accord, descoperiți ce vi se potrivește. Rugăciunea este meditație. Există studii științifice care demonstrează cum undele cerebrale se armonizează în timpul rugăciunii, pur și simplu suntem la un alt nivel vibrațional. Un creier care se roagă este un creier în care se formează legături neuronale noi, concentrația de sânge este mai mare în neocortex, deci capacitatea noastră de a învăța comportamente noi, de a fi mai creativi, așadar de a ne adapta este în creștere.
Limitează discuțiile privitoare la subiecte care îți crează disconfort. De exemplu dacă îți suni prietenii în fiecare zi întreabă-i ce au mai făcut nou, ce au mai citit, ce i-a bucurat, decât să dezbați iar și iar cât de nepregătit este sistemul medical, câți oameni au mai murit, etc. Notă: vampirii energetici sunt cei care se plâng la nesfârșit, evită-i.
Numără-ți binecuvântările. În toate situațiile, oricât de negre par, există și ceva bun. Aș recomanda exercițiul acesta dimineața după trezire, sau seara, înainte de culcare. De exemplu completează mental, preferabil totuși în scris, 5 afirmații : “ Mulțumesc lui Dumnezeu/divinității pentru că…. ” , “ Sunt un om binecuvântat pentru că….”
O atenție specială recomand părinților. Stările emoționale se transmit copiilor. Jucați-vă pe bune, fiți creativi, molipsiți-vă de la copii de bucuria lui “ aici și acum”. Pe http://andpdca.gov.ro/w/ghid-prevenire-covid-19-limbaj-usor-de-inteles găsiți informații despre cum să vorim copiilor despre noul coronavirus. Este bine să le explicăm pe înțelesul lor schimbările care intervin în familie.
Evitați excesele de orice fel (cei mai mulți dintre noi mâncăm de plictiseală, mâncăm pentru că avem impresia că primim alinare). Viciile liniștesc mintea pe moment, apoi urmează o cădere mentală mai greu de controlat și prețul nu merită.
