Un medic de la Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” Botoșani a criticat dur modul în care au răspuns autoritățile de la izbucnirea epidemiei de coronavirus.
Ioana Alexandroaie, care a fost numită, recent, în funcția de șef al Secției de obstetrică și ginecologie, spune că este „un medic care a avut la un moment dat „tupeul” sa se intoarca in tara lui, in mod gresit inarmat cu o speranta, cu un gand, cu o viziune; arme poate prea mari pentru mine, poate nepotrivite timpului, poate neadaptate mediului”.
„Am avut tupeul de a crede ca, de-a lungul anilor, in spiritul libertatii naturale cu care am fost inzestrati, si a libertatii „scandate” in multe momente istorice, am pastrat valori de neam si de omenie, care creioneaza portretul si definesc caracterul unei societati. Portretul arata tot mai mult a caricatura, iar caracterul, se estompeaza, disparand incet…
Am cerut cu tupeu comunicare si transparenta; in orice mediu, pe orice nivel, in orice ierarhie. Dezbaterea situatiilor, pe baza argumentelor si a contra-argumentelor, discutiile pe etape si pe aspecte, elaborarea si evaluarea strategiilor, intre persoane publice, evaluate ca si apte, active si capabile la momentul instaurarii in functie, de a orienta si defini dinamica si atitudinea unei societati si a unei comunitati. Elaborarea unui diagnostic definitiv presupune o supozitie de diagnostic, un diagnostic diferential, anumite investigatii pentru un diagnostic de etapa, strategii de elaborare si conducere spre un diagnostic definitiv, corect, care sa beneficieze de un tratament eficient.
Nu mai avem voci? Nu mai avem caractere, ci doar bufoni!? Nu mai avem minti capabile de a construi ceva valoros si durabil?
Am avut tupeul de a nu-mi mai fi frica, atunci cand am inceput sa inteleg adevarata frica.
Am avut tupeul de a incerca sa-mi schimb filtrele gandirii si a ale exprimarii.
Suntem nepregatiti? Nu. Suntem prost si fals pregatiti.
Dar nu avem voie sa ne exprimam! S-a incercat recunoasterea neputintei sistemului de sanatate si a noastra, cei care il reprezentam, si transformarea acestei neputinte si vulnerabilitati intr-un avantaj! Nu s-a vrut! A se vedea planul alb.. S-au cerut discutii deschise si elaborari de planuri de organizare coerenta! Nu s-a intamplat! Se trimit somatii, se impun executari de ordine, se dau amenzi, se platesc polite, se ascut orgolii, se mazgalesc hartii, se spala vini publice si personale (macar de ne-am spala propriile vini si pacate…)… cand, ghici ce?! IN JURUL NOSTRU SE MOARE! Si eu, si tu, si voi, si oricare dintre noi; oricand si oricum; acum sau mai tarziu; de COVID sau nu.
Doar ca, aceasta frica si panica generalizata, intretinuta artificial si voit, indreptata spre un virus care oricum exista si va exista, este dublata de impiedicarea si deturnarea atentiei de la o actiune reala si organizata de asumare si responsabilitate pentru a depasi un EPISOD ACUT AL UNEI BOLI CRONICE SI DE A GASI ADEVARATA CAUZA A IMBOLNAVIRII UNEI LUMI.
Am tupeul sa ma intreb de ce au fost cenzurate si ignorate/minimalizate toate atentionarile din ultimul timp; de ce au fost emise indemnuri la exeercitii, pregatiri si simulari false; am tupeul sa dau mai departe intrebarea altora „de ce se doreste inghetarea umanitatii din oameni prin criogenie sufleteasca; de ce se indeamna la obtinerea painii prin violenta, prin demolarea controlata a sistemului economic mondial”.
Am tupeul sa ma intreb, ca medic, care am fost invatata intotdeauna sa pun in balanta beneficiile si dezavantajele administrarii unui tratament si recomandarea dozei minim eficace pentru un efect terapeutic optim, de ce nu se pun in balanta dimensiunile si necesitatea masurilor adoptate cu importanta si gravitatea pericolului real?!
Se pare insa, ca am cam mult tupeu; se pare insa ca nu am aceasta libertate.
Dar, eu, dr Ioana Alexandroaie, medic, prin pronia si ingaduinta divina, in acest moment si in acest loc, la aproape 4 saptamani de instaurarea a pandemiei in drepturi depline si in pragul iminentei colapsului si in judetul Botosani, am tupeul de a solicita, in continuare, poate intr-un mod autist, de la „autoritatile” – actori ai momentului, de la posibile alte autoritati ascunse de frica, de la orice persoana competenta prin deschiderea mintii, comunicare, plan de organizare, atitudine asumata si responsabila, transparenta, si decizii coerente si argumentate prin dezabateri.
Acest apel este insotit si de refuzul public, al meu, ca om si ca medic, de a participa in mod voluntar sau impus, la o actiune dezorganizata si haotica, disperata, din panica si frica, de CARPIRE, DOSIRE SI MINTIRE intr-un sistem politico-sanitar murdar, rupt, corupt, bolnav, mandru, virusat si infectat de orgolii si interese proprii, de razbunari si crime.
Eu, dr Ioana Alexandroaie, imi cer dreptul de a-mi exercita profesia de medic la patul bolnavului, a carui ingrijire si tamaduire nu sta in hartii!
Scris pentru oricine are urechi sa auda si ochi sa vada, minte sa inteleaga, inima sa simta si curaj sa actioneze, iar pentru mine, pentru a nu uita ce am simtit zilele acestea”.
