Preotul Ioan Tudorache, care a pictat catapeteasma unei biserici din Icușeni- Vorona, dar și a altor lăcase de cult din țară, s-a stins din viață.
Părintele Ioan Tudorache s-a născut la data de 12 decembrie 1932, în comuna ilfoveană Snagov din apropierea Capitalei, în familia bunilor creștini Gheorghe și Anica, oameni evlavioși și apropiați de biserica parohială, potrivit Ziarul Lumina.
În urma efectuării cursurilor primare, gimnaziale și a școlilor de cântăreți bisericești de la mănăstirile Căldărușani și Radu Vodă, a urmat Seminarul Teologic Ortodox Nifon Mitropolitul din București, susținând examenul de diplomă, în anul 1960, în fața unei comisii teologice de specialitate, prezidată de părintele profesor Ene Braniște, de la Institutul Teologic de Grad Universitar din București.
În anul 1949, tânărul seminarist Ioan Tudorache a fost angajat ca ucenic în cadrul Atelierelor de Pictură Bisericească ale Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, bucurându-se de îndrumarea profesională și duhovnicească a unor reputați mentori și profesori de pictură bisericească, printre care îi amintim pe ieromonahii Sofian Boghiu, Daniil (Sandu) Tudor și Felix Dubneac, precum și pe (pictorii mireni) Costin Petrescu, Vasile Georgescu și Ottilia Michail-Oteteleșanu.
După efectuarea stagiului militar, a reluat activitatea în cadrul Atelierelor de Pictură Bisericească ale Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Aici l-a cunoscut în anul 1961 pe părintele ieromonah Arsenie Boca, alături de care a legat o prietenie trainică și o colaborare frumoasă, după cum părintele Ioan Tudorache însuși mărturisea: „…cu părintele Arsenie Boca am lucrat împreună 8 ani, pictură de icoane pe lemn, pictură pe email, engolpioane, cruci arhierești și iconițe pictate pe email pentru Evanghelii”1.
Potrivit mărturiei evocate, părintele Arsenie Boca a fost cel care i-a călăuzit pașii talentatului pictor bisericesc Ioan Tudorache spre marea demnitate preoțească: „După aceea mi-am reluat studiile la Seminar, am urmat și Teologia și am mers mai departe pe această cale a preoției pe care m-a îndemnat părintele Arsenie Boca s-o urmez. (…) Eu întrerupsesem Seminarul și mă gândeam să rămân numai pictor bisericesc, dar părintele Arsenie a zis: Fiule, mergi și pe această cale, pentru că tu ai vocație să fii slujitor al Altarului Bisericii noastre Ortodoxe Române”2.
A fost căsătorit cu doamna Maria Voicu, Dumnezeu binecuvântându-le familia cu doi copii, Cristian și Gina-Gabriela.
În Postul Sfintelor Paști din anul 1970 a fost hirotonit în treapta de diacon, în Duminica a 2-a din Postul Mare (a Sfântului Grigorie Palama), de către Preasfințitul Părinte Antim Nica, Episcop-vicar patriarhal, în Paraclisul Patriarhal Sfântul Spiridon – Nou din București.
Hirotonia în treapta de preot, în Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul), în Biserica Domnița Bălașa din București, a fost săvârșită de către vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, care l-a numit preot paroh pe seama bisericii din satul ilfovean Valea Preznei, comuna Gurbănești, unde a activat până în anul 1971.
În anul 1972, părintele Ioan Tudorache și-a reluat activitatea în cadrul Atelierelor de Pictură Bisericească ale Institutului Biblic și a fost îmbisericit pe seama Bisericii Schitul Maicilor, unde a slujit vreme de 10 ani, până în anul 1982, atunci când biserica bucureșteană a fost închisă și translată de către regimul comunist. Atunci a fost transferat, tot ca preot îmbisericit, la biserica Parohiei Sfânta Vineri – Herasca, din București, în care a slujit până în momentul demolării acesteia (iunie 1986).
A slujit apoi în bisericile din localitățile ilfovene Berceni (1988) și Hulubești (1989), efectuând la cea din urmă, grav avariată de cutremurele din anii 1977 și 1986, ample lucrări de restaurare și consolidare.
Drept răsplată pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată, a fost numit, începând cu data de 1 decembrie 1989, în funcția de preot coslujitor la Parohia Bumbăcari, din București, aflată pe teritoriul canonic actual al Protoieriei Sector 5 Capitală. Începând din anul 1995 a preluat și oficiul parohial, iar în anii 1996 şi 1997 a efectuat personal, în dubla calitate de preot paroh și de pictor bisericesc, lucrările de restaurare a picturii bisericii pe care o păstorea. Pictura pe care a restaurat-o fusese executată în tehnica frescă de către iluștrii săi mentori și colaboratori de la Atelierele Institutului Biblic, părintele Sofian Boghiu și frații Mihail și Gabriel Moroșanu.
Ca răsplată a frumoasei lucrări de la această parohie, dar și ca o încununare a întregii activități pastorale și artistice, la slujba de resfințire a bisericii Parohiei Bumbăcari, săvârșită în anul 1998, părintele paroh și pictor Ioan Tudorache a primit, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, rangul de iconom-stavrofor, cel mai înalt rang de vrednicie acordat preoților de mir.
După pensionare, în anul 2005 a fost îmbisericit pe seama Parohiei Șerban Vodă din Capitală, slujind cu dragoste, blândețe și răbdare alături de preoții bisericii, ca în toți ceilalți ani ai slujirii sale preoțești.
Pe lângă activitățile amintite, părintele Ioan Tudorache a desfășurat o activitate rodnică de înfrumusețare și restaurare a multor locașuri de cult. A pictat bisericile din localitățile Morteni (jud. Dâmbovița) și Suseni (jud. Argeș). A restaurat biserica din localitatea Poboru (jud. Olt). De asemenea, a restaurat pictura bisericilor ilfovene Atârnați – Buftea și Mierlari – Jilava, precum și pictura bisericilor din localitățile Stejaru (jud. Teleorman) și Richitele (jud. Dâmbovița). A pictat catapetesmele bisericilor din localitățile Icușeni, comuna Vorona (jud. Botoșani), Sodomeni-Pașcani (jud. Iași), Jiliște, comuna Slobozia-Ciorăști (jud. Vrancea).
