Mii de procese au fost deschise în ultimii ani, la instanţele din Iaşi, de deţinuţi care au invocate tot felul de motive pentru a ajunge în faţa judecătorilor. Fără aşteptări concrete că vor câştiga, deţinuţii ieşeni deschid procese pentru motive care de care mai puerile, motivul real fiind cel de a mai ieşi din închisoare, măcar pentru câteva ore cât durează o vizită cu duba până la Judecătorie sau Tribunal. Recordmenul absolut este Dumitru Ioan Mironescu, un interlop din Neamţ, închis la Iaşi, care a deschis peste 100 de procese în ultimii ani, scrie Ziarul de Iasi.
Pe lângă contestaţiile împotriva hotărârii judecătorului delegat, unii deţinuţi au mai deschis procese cu obiectul „contestaţie la executare“, „liberare condiţionată“, „pretenţii – daune morale“ etc. Iar conţinutul unora dintre dosare stârneşte amuzamentul.
La finele anului trecut, de pildă, un deţinut a dat în judecată Penitenciarul deoarece la magazinul din curtea închisorii nu se vindeau ţigări de care îi plac lui, Kent. Deţinutul a mai fost nemulţumit şi de faptul că nu avea acces tot timpul la magazin, ci doar în anumite zile. „Ar trebui să se găsească marfă mai variată“, a scris deţinutul, care însă nu a avut câştig de cauză la Judecătorie.
În trecut, un alt deţinut şi-a căutat dreptatea în justiţie nemulţumit că la magazine nu se vinde bere fără alcool. Explicaţia instanţei a fost una tranşantă „berea fără alcool este o bere care se produce prin fermentare, şi nu se poate garanta concentraţia de 0% alcool, existând posibilitatea ca aceasta să fermenteze şi ulterior procesului de fabricaţie“.
Un alt deţinut a dat în judecată Penitenciarul pentru că nu a vrut să îi pună la dispoziţie un meniu vegetarian în timp ce altul pentru că nu i s-a dat voie să comande de la KFC.
Însă nu doar pentru burtă au deschis deţinuţii procese. O altă persoană din Penitenciar a deschis şi el proces „întrucât a fost cazat cu persoane fără cultură, fără bun-simţ, hoţi, violatori şi criminali şi s-a săturat să facă curat după alţii, să i se fure mâncarea, să îi fie frică pentru propria persoană“. Verdictul judecătorului: „respinge ca nefondat“, sintagma cel mai des întâlnită din sentinţele acestor tipuri de dosar.
Fiecare proces pierdut ar trebuit, teoretic, să îi coste pe deţinuţi, în unele cazuri cheltuielile judiciare fiindu-le imputabile, chiar dacă de cele mai multe ori suma e de 100 de lei. Cum însă persoanele din penitenciar sunt, în majoritate, insolvabile, paguba, dincolo de încărcătura instanţelor, rămâne a statului.
