Profesorul Adrian Panaete este un adevărat antrenor de genii. De aproape zece ani coordonează loturile olimpice de informatică din România şi a reuşit împreună cu elevii pregătiţi să obţină rezultate istorice pentru ţara noastră la nivel mondial.
În 2012, lotul naţional român de informatică la seniori – adică elevi de liceu – a obţinut un rezultat istoric la olimpiada internaţională, organizată la Sirmione Montichiari, în Italia. Tinerii români s-au întors acasă cu trei medalii de aur şi una de bronz, plus o clasare în top trei mondial, alături de SUA, China şi Rusia. A fost cel mai bun rezultat al României din toate timpurile. De altfel, în ultimii şapte ani, lotul naţional de informatică, atât la juniori, cât şi la seniori, a reuşit performanţe greu de egalat. Responsabil cu selecţia şi pregătirea acestor campioni ai algoritmilor şi programării este un profesor botoşănean, Adrian Panaete.
Profesorul Panaete are 52 de ani şi o carieră de aproape 30 de ani în învăţământ. Este un om modest, care-şi împarte timpul între familie şi responsabilităţile didactice. Acestea din urmă sunt, totuşi, semnificative: de mai bine de doi ani, este coordonatorul loturilor naţionale de informatică ale României, după ce anterior a fost timp de cinci ani coordonator doar al lotului de seniori. Astăzi, profesorul botoşănean are ultimul cuvânt în privinţa selecţionării şi pregătirii elevilor care vor reprezenta ţara noastră la marile competiţii. Totodată, Adrian Panaete este membru al numeroaselor comisii olimpice de informatică de la nivel mondial şi unul dintre cei mai importanţi profesionişti din România în ceea ce priveşte învăţământul de performanţă.
Saltul de un an la loturile olimpice
Povestea succesului a început acum aproape nouă ani. În 2011, Adrian Panaete era profesor de informatică şi matematică la Colegiul Naţional „A.T. Laurian“, un liceu de elită din municipiul Botoşani. Pregătea elevi la centrele de excelenţă şi pentru olimpiade, dar nu avusese nicio experienţă ca profesor la loturile olimpice. În acel an, însă, lucrurile aveau să se schimbe cu o viteză uimitoare. 2011 a fost anul profesorului Panaete: „Totul s-a derulat cu viteza fulgerului. Iniţial, am fost convocat la o comisie pentru subiecte de olimpiadă judeţeană. De acolo, colega care coordona grupul a remarcat calităţile mele în algoritmică şi m-a chemat şi la olimpiada naţională, cu acelaşi scop. În continuare, chiar în anul acela, am fost selectat şi în comisia de baraj pentru selecţia lotului naţional. De atunci cred că am fost remarcat de mai mulţi dintre cei care aveau o oarecare vechime în activitatea asta şi-am fost solicitat să particip la pregătirea lotului naţional.
Asta a însemnat, într-o primă tabără, o participare la comisia de selecţie a juniorilor pentru ca la a doua tabără să fiu solicitat pentru selecţia la seniori. Vă daţi seama, totul într-un an!“, povesteşte Adrian Panaete. Adrian Panaete avea să treacă, tot în 2011, de la statutul de profesor de liceu în nordul Moldovei la cel de antrenor de genii sau, cu alte cuvinte, avea să fie omul cu ultimul cuvânt în selecţia şi pregătirea lotului olimpic de informatică al României, la seniori.
„În acel an, într-un mod surprinzător, fiindcă totul a decurs foarte rapid, s-a întâmplat ca Balcaniada să fie organizată în România, la Bistriţa. Eu am fost convocat în comisia ştiinţifică a Balcaniadei. La finalul competiţiei, cel care coordona la momentul respectiv lotul naţional mi-a propus să preiau coordonarea de anul următor. Practic, după primul an de la debut, am trecut direct la coordonarea lotului de seniori“, spune profesorul Panaete.
Selecţioner la informatică
Timp de cinci ani, profesorul botoşănean s-a ocupat de pregătirea olimpicilor seniori. Totodată, a fost şi căpitanul de echipă al României la toate olimpiadele internaţionale în care a fost implicat lotul de seniori – şi a participat anual în acei cinci ani. Propriu-zis, din 2012 a început participarea la olimpiade în calitate de coordonator şi team leader. În 2017, în urma rezultatelor deosebite ale lotului de seniori, Adrian Panaete a fost numit coordonator general al lotului naţional de informatică. Astăzi, este cel care coordonează ambele echipe: şi de juniori, şi de seniori. Din această poziţie, se ocupă de tot ce înseamnă selecţie, baraje şi pregătire şi se asigură că trimite cei mai buni elevi la competiţiile internaţionale.
Ce înseamnă munca de coordonare a lotului naţional de olimpici? „În momentul de faţă, eu reprezint România în comitetele internaţionale ale Balcaniadei şi ale Olimpiadei Central-Europene. Realizez comunicarea între copii şi minister când este vorba de deplasări, informări legate de plecări la olimpiadele internaţionale. Asta este partea administrativă. Pe partea ştiinţifică, supervizez activitatea celor două comisii. Îmi dau acordul final pe setul de probleme în concursurile de selecţie la loturile naţionale. Am predat cursuri de combinatorică, geometrie computaţională. Am grijă de cursuri şi baraje de selecţie“, explică Adrian Panaete. Totodată, profesorul este membru în numeroase organisme ştiinţifice internaţionale în domeniul informaticii.
Performanţe istorice pentru România
Profesorul Adrian Panaete a făcut minuni cu lotul naţional de informatică. A reuşit să obţină performanţe istorice pentru România, găsind şi pregătind cei mai buni olimpici. În 2012, a venit primul record: la Olimpiada Internaţională de la Sirmione Montichiari, în Italia, liceenii români obţineau trei medalii de aur şi una de bronz şi un loc trei mondial. Era cea mai bună performanţă a României, din toate timpurile, la olimpiadele internaţionale de informatică. În anul următor, lotul de seniori a obţinut o nouă performanţă deosebită, de această dată la Brisbane, în Australia, tot la olimpiada internaţională.
„La prima mea participare a fost o clasare extraordinară, este cel mai bun rezultat al României din toate timpurile. A fost olimpiada internaţională din Italia. România s-a clasat pe locul trei, la egalitate cu SUA şi alături de China şi Rusia. Vă daţi seama, ţări cu tradiţie! În anul următor, la Brisbane, am ajuns pe locul patru, depăşiţi doar de aceste superputeri tradiţionale în lumea informaticii“, explică profesorul. Şi în 2015 a fost obţinut un rezultat uimitor, la Olimpiada Internaţională de Informatică de la Almatî, în Kazahstan: elevul Rareş Darius Buhai a obţinut a patra medalie de aur, ajungând al doilea cel mai bun elev din toate timpurile la Olimpiada Internaţională de Informatică. „România a fost tot timpul o forţă. Cu numărul de medalii obţinute de-a lungul timpului, ţara noastră este pe locul patru, iar la nivel de valoare a medaliilor, pe locul şase“, spune Adrian Panaete. De altfel, în ultimii şapte ani, de când profesorul din Botoşani coordonează loturile olimpice la informatică, au fost obţinute rezultate extraordinare: „Nu există elev care să nu fi venit cu o medalie de la vreo competiţie de genul acesta“.
„Sunt o sinteză a ceea ce a avut informatica bun în ultimii ani “
Profesorul Panaete spune că succesul său şi al lotului naţional de informatică din ultimii şapte ani are legătură cu una dintre calităţile sale de bază: întotdeauna a ştiut să asculte, să înveţe şi să ia ce-i mai bun de la oameni. „Am avut calitatea de a culege informaţie de la cei mai deştepţi ca mine. Practic, consider că, în momentul de faţă, sunt o sinteză a ceea ce a avut informatica bun în ultimii ani, tocmai fiindcă mi-a plăcut să culeg acele idei minunate pe care le au tinerii – absolvenţi care participă la pregătirea loturilor, chiar elevii din lot, care vin cu idei fantastice, minunate. Nu las ideile să se piardă.“
Pe lângă simţul pedagogic, profesorul botoşănean mai are un atu. Pentru el, informatica e o pasiune profundă. „Informatica nu este un job pentru mine, ci un hobby“, spune Adrian Panaete. Când vine vorba despre calităţile pe care le caută la un elev care ar putea accede în lotul naţional de informatică, profesorul explică: „În primul rând, dedicaţie. Un copil care ajunge la performanţă în informatică, lucrează cinci-şase ore pe zi, cu pauze. Evident, viaţa lui nu se opreşte acolo. În primul rând, trebuie determinare, putere de muncă. Sigur, este nevoie şi de ingeniozitate, şi de un complex întreg de calităţi. Eu încurajez pe oricine, fiindcă nu este atât de greu pe cât pare“.
„Eu cred că se programează încă pe ideile de acum 20 de ani“
Adrian Panaete este botoşănean prin adopţie. La origine, este vrâncean, născut în Focşani. A urmat cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, la Facultatea de Matematică – o materie care l-a pasionat din copilărie. Povesteşte că fost chiar la un pas să ajungă doctor în matematică, abandonând planul chiar înainte de susţinerea disertaţiei. „Nu mă definea cercetarea în matematică“, explică profesorul, „aşa că am renunţat exact după ce am terminat toată partea pregătitoare înain- tea prezentării disertaţiei: dădusem toate examenele, referatele şi colocviile“. Informatica o descoperise în timpul facultăţii, dar pasiunea pentru algoritmi şi programare s-a dezvoltat treptat. „Iniţial, am privit informatica ca pe o anexă a matematicii, dar în timp mi-am dat seama că am o pasiune pentru informatică. Până la urmă, consider că, punând în balanţă matematica şi informatica, informatica este mult mai challenging (n.r. – provocatoare) decât matematica, deşi temele de algoritmică sunt teme de matematică rezolvate pe calculator“, spune profesorul Panaete.
De când şi-a asumat pe deplin pasiunea pentru informatică, Adrian Panaete a ajuns să predea şi această materie la şcoală, în paralel cu matematica. „Sunt de 29 de ani profesor de matematică – aş spune că predau informatică de vreo 20 de ani. Diploma mi-a permis să am specializarea de informatică. Am predat doar pe centre pe excelenţă, mult timp“, explică Adrian Panaete.
Informatica în comunism
Profesorul Panaete a învăţat bazele informaticii în perioada comunistă, când nu se punea problema unei conexiuni la internet, iar interfaţa de lucru era complet diferită de cea de azi. „Primul contact cu programarea l-am avut în facultate, la cursurile de Bazele Informaticii şi la Analiză numerică. Atunci am învăţat primele limbaje de programare pe care le ştiu, adică Fortan, Pascal şi Basic. Nu avea amploarea pe care o are astăzi, nu exista tehnica de care dispunem astăzi. Eu am avut norocul să intru în contact încă din anul întâi cu calculatoare care aveau tastatură şi monitor. Asta nu înseamnă că avea şi conexiune la internet sau ceva de genul acesta. Era o reţea locală a Universităţii «Cuza» din Iaşi. Acolo am avut primul feeling (n.r. – sentiment) şi prima chemare către algoritmică şi rezolvarea de probleme de informatică. Nu aveam interfaţa de acum, Windowsul se lucra în linii de comandă. Pe mine m-a interesat fenomenul algoritmic, mă fascina modul cum se rezolvau problemele.“
Cât de mult s-au schimbat lucrurile în domeniul programării faţă de acele vremuri? Profesorul spune că nu prea mult: „În domeniul programării, să zicem că salturile nu sunt atât de mari ca în cazul tehnicii, hard-ului. Practic, eu cred că se programează încă pe ideile de acum 20 de ani. Au avut loc doar mici adaptări. De exemplu, limbajul C++, limbajul în care lucrează copiii, încă este un limbaj la putere. Aşa era şi acum 20 de ani. Nu a apărut ceva extraordinar între timp“. Mai mult, este convins că un programator din anii ’80 ar face faţă şi astăzi fără prea mari dificultăţi.
Cetăţean de onoare al Botoşaniului
În 1990, după terminarea facultăţii, Adrian Panaete a fost repartizat la Liceul „A.T. Laurian“ din Botoşani, astăzi colegiu naţional. Spune că, după 30 de ani, se simte mai mult decât legat de oraşul adoptiv. „Mi-am făcut prieteni foarte buni, la care ţin, m-am lipit de locul ăsta. Nu m-aş simţi în altă parte mai acasă decât la Botoşani“, spune profesorul Panaete. Recent, a fost numit şi cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.
Sursa: adevarul
