Ţăranii din Botoşani se plâng că în ultimii ani au ajuns dincolo de limita suportabilului din cauză că preţul oferit de procesatori pe litrul de lapte sau pe kilogramul de carne este prea mic, iar statul nu face mai nimic să-i ajute.
Aproximativ 70 % din populaţia judeţului Botoşani, unul dintre cele mai sărace din România, locuieşte la sat şi trăieşte din creşterea animalelor. În lipsa unor alternative economice în mediul rural, singurele venituri ale oamenilor sunt fie din vânzarea produselor lactate sau a cărnii, fie din munca cu ziua sau din ajutorul social. În ultimul timp însă, sute de mici fermieri au fost nevoiţi să renunţe la tot şi să plece în străinătate lăsând satele pustii.
„Sunt sate unde au mai rămas numai bătrânii. Când se duc ei, se duc şi satele. Tinerii au încercat, dar când au văzut câtă bătaie de joc este la adresa fermierului român, au fugit ca în puşcaţi. Mai bine pasc oile în alte ţări. Nimeni nu te ajută aici. Numai la Dumnezeu ne mai rugăm”, spune Mihai Gridei, un fermier care creşte oi, porci şi vaci.
„Stau şi plâng cu căciula în mână“
Principala problemă a micilor fermieri, crescători de animale din judeţ, este preţul prea mic oferit de procesatori, în special pentru roadele muncii lor. De exemplu, în comuna Stăuceni, cei mai mulţi localnici cresc vaci, oi şi porci. Localniciii spun că de vreo câţiva ani nici măcar banii pe nutreţ şi întreţinerea vacilor nu-l mai scot. De profit nici nu poate fi vorba. Aceştia se plâng de preţul infim oferit de procesatori pentru litrul de lapte, în cazul vacilor.
„Este o bătaie de joc. Primeşti 80 de bani, 90 de bani. Un leu primeşti în sezonul rece. Este de râs ce se întâmplă“, spune Mihai Grindei. Când se gândeşte la sumele cheltuite pentru întreţinerea vacilor de lapte, localnicul se aprinde brusc. „Când fac comparaţia asta, îmi vine să mă duc şi să vând tot şi să plec. Acum….pe loc….Cu un leu pe litrul de lapte nu ai cum să supravieţuieşti. În vacă bagi lucernă, nutreţ. Trebuie să-i dai porţii bine stabilite. Dacă nu-i dai tain, nu-ţi dă nici ea lapte. Dar la procesator, când merg cu munca mea, mă trezesc cu un leu. Îmi vine nu ştiu ce să fac…”, spune săteanul cu năduf.
Un alt fermier, Viorel Coşureanu, are 65 de vaci de lapte, dar de 5 ani se gândeşte mereu să se reprofileze. A făcut un calcul şi a realizat că ar avea nevoie măcar de 1,4 lei pe litrul de lapte pentru a putea supravieţui. În schimb, primeşte doar un leu. „Preţul nu este după munca pe care o face omul la animale şi nici pe cheltuielile lui. Gândiţi-vă că numai îngrijitorii, şi ăia când îi găseşti, trebuie plătiţi cu 2.000 de lei pe lună. La toate astea se adaugă dările la stat şi aşa mai departe “, spune Coşureanu. Un alt localnic, din satul Tocileni, îşi paşte oile pe imaş. Are şi vaci. Cu toate acestea, spune că este în pragul depresiei din cauza preţului la lapte.
„Am 67 de ani şi sunt bătucit de muncă. De la 7 ani muncesc pe brânci. Mă duc la procesator, îmi dă un leu pe lapte. Ies cu banii îi număr şi stau şi plâng cu căciula în mână. De necaz. Copiii mei au ajuns oameni mari din câştigul meu cu animalele. Acuma suntem vai de capul nostru”, spune săteanul.
„Creştem porci degeaba”
Situaţia nu este mai bună nici la alte categorii de produse. De exemplu, carnea de porc se vinde tot la subpreţ, spune Mihai Grindei. Acesta creşte grăsuni de când se ştie. În ultimii 6-7 ani, a ajuns însă la concluzia că degeaba încearcă să câştige bani din vânzarea cărnii de porc, pentru că preţul oferit este în bătaie de joc.
„Eu îi hrănesc cu zer şi grăunţe. Că trebuie să mulţumeşti omul, să câştigi lupta cu marketul prin prospeţime, bio şi încă câte şi mai câte. Şi după ce investeşti în hrana naturală şi munceşti pe brânci ţi se dă 7 lei la kilogram. Aţi înnebunit? Păi un kilogram de fasole este mai scump la piaţă”, spune săteanul.
„Măcar de-ar da subvenţia la timp”
Fermierii spun că ajutorul şi protecţia oferită de stat pentru a putea continua să supravieţuiască sunt insuficiente. Subvenţia este mică, spun ţăranii, şi de multe ori nici măcar nu ajunge la timp. „O vreme am supravieţuit cu subvenţia. Dar şi asta-i mică. Primim 300 de lei. Ce să faci cu banii ăştia? Şi nici asta nu o dă la timp”, spune fermierul din Stăuceni. Crescătorul de oi şi de vaci din Tocileni se plânge, la rândul său, de subvenţie, dar şi de protecţia oferită micilor producători. De aceeaşi părere este şi Mihai Grindei.
„Cu pesta porcină am fost efectiv distruşi. Şi pe deasupra porcul românesc nu se vrea a fi valorificat. Eu aşa cred. Asta-i de sus, de acolo, de la Guvern. Să tot imporţi porc din Polonia sau alte ţări şi tu să ai animale valoroase aici la ţară?”, adaugă botoşăneanul.
Din 4.000 de vaci au mai rămas doar 800
În aceste condiţii, majoritatea micilor fermieri în putere renunţă la traiul tradiţional. Vând aproape pe nimic animalele, casa şi utilajele, apoi pleacă unde văd cu ochii. Mai rămân cei în vârstă sau cei prea pasionaţi de creşterea animalelor. „Pentru mine, deja este un hobby, că bani nu fac din asta. A trebuit să fac altceva şi să bag bani aici, dar m-am cam săturat”, spune Coşureanu. Mihai Grindei spune că este prea bătrân pentru a pleca în afară. ”Dacă aş fi mai tânăr aş pleca imediat. Aş vinde tot şi aş pleca. La vârsta mea ce să mai fac acolo?”, spune săteanul.
Autorităţile locale confirmă exodul masiv al micilor fermieri de la ţară. Tot mai mulţi oameni vând animalele şi părăsesc satele. „Dacă în anul 2000 aveam aproape 4.000 de vaci în toată comuna, acum abia dacă mai adunăm 800. Preţul este prea mic la litrul de lapte iar oamenii preferă să plece. În curând va dispăra vaca de lapte din sat. Riscăm şi o catastrofă demografică”, spune Cozmin Epuraş, primarul din Stăuceni.
Sursa: adevarul
