Duminică, 29 septembrie 2019, sfântul locaş din Coștiugeni a primit veșmântul sfințirii, finalizându-se ample lucrări de înfrumusețare atât la exterior, cât și în interior. Este un adevărat curaj să te apuci de o asemenea muncă, ajutat doar de o mână de oameni, într-o zonă așa retrasă, cu drumuri presărate cu o sumedenie de hârtoape rămase parcă din timpul Binecredinciosului Voievod Ștefan.
Coștiugeni: un sat al comunei Albești, așezat în partea de sud-est a județului Botoșani, despre care nu s-a scris aproape defel, în pofida puternicelor sale rădăcini în istorie: șesurile întinse și mănoase ale Jijiei au înlesnit dezvoltarea comunităților umane din îndepărtate vremi; există chiar opise în care se aminteşte de această așezare încă din perioada feudalismului timpuriu. Nenumărate veleaturi au trecut peste locuitorii tihnitului sat pitit parcă după câteva colnice, ferit astfel de vâltoarea tumultoaselor vremi depănate de-a lungul istoriei binecuvântatului ținut botoșănean, fără a clinti ceva din statornicia credinței trăite și mărturisite de vrednicii creștini de aici. De ceva vreme încoace, ei au hotărât, împreună cu păstorul lor duhovnicesc, preotul Teodor Cenușă, cadru didactic la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani și parohul coștiugenilor de mai bine de cinci ani, să transpună credința și dragostea față de Dumnezeu în frumusețea bisericii satului lor. Și iată că, după trudnica muncă depusă, duminică, 29 septembrie 2019, sfântul locaş a primit veșmântul sfințirii, finalizându-se ample lucrări de înfrumusețare, atât la exterior, cât și în interior. Este un adevărat curaj să te apuci de o asemenea muncă, ajutat doar de o mână de oameni, într-o zonă așa retrasă, cu drumuri presărate cu o sumedenie de hârtoape rămase parcă din timpul Binecredinciosului Voievod Ștefan. Dar se vede că realitatea este alta: un sat mic, având locuitori cu inimi mari și credință statornică; un preot tânăr, însă cu gândirea și lucrarea mature, dospite în cuptorul credinței frumoasei sale familii şi a școlilor urmate, care l-au copt și pregătit pentru o atât de grea, dar nobilă misiune.
După ani de osteneală, sărbătoarea sfințirii a sosit. Enoriașii, câțiva înveșmântați în straiele minunate ale bătrânilor, adunați în jurul sfântului locaș, purtând pe chipuri emoţia, truda jertfelnică şi mulţumirea lucrului împlinit, şi-au unit rugăciunile întru bucuria împărtășirii aceluiași Duh Sfânt, Ce va coborî să sfințească dragostea și jertfa lor. Cei doi sfinți ocrotitori ai altarului de pe domoalele colnice ale Coștiugenilor, Sfântul Evanghelist Ioan și Sfântă Cuvioasa Parascheva au mijlocit, pesemne, la Atotputernicul Dumnezeu ca să binecuvânteze ziua cea mare cu un soare molcum de toamnă, ce și-a întins razele încă de la revărsatul zorilor, după ce în noaptea precedentă nouri negri au adus îmbelșugate ploi. Pe la ceasurile opt, clopotele bisericii au sfărâmat odihna vremii, vestind începerea slujbei. Îndată a ajuns şi ierarhul, Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, întâmpinat de soborul de preoţi şi diaconi, dar şi de epitropul bisericii – purtând un colac frumos rumenit, închipuind curăţia sufletelor şi hărnicia celor ce au trudit aici: cler şi popor. Printre slujitorii veniți să fie părtași la bucuria comunității s-au aflat: părintele consilier al sectorului educațional al Arhiepiscopiei Iașilor, Arhimandritul Hrisostom Rădășanu, părintele protoiereu Lucian Leonte, protopop de Botoșani, părintele profesor Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, părintele Lucian Filip, director al Centrului de Formare Continuă din cadrul sectorului educațional al Arhiepiscopiei Iașilor.
Totul era pregătit. Preasfinţitul Episcop Calinic Botoşăneanul, cu voce blajină, a rostit binecuvântarea, care a adus un fior sfânt peste mulţime. După citirile vechi testamentare, a început ritualul înconjurării bisericii, însoţit de citirea celor trei pericope evanghelice, apoi stropirea cu aghiasmă şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a zidurilor exterioare ale sfântului locaş, arătându-se astfel delimitarea spaţiului sacru ca alcătuind „Casa lui Dumnezeu” şi „poarta cerului” (Facere 28, 17). De aceea, episcopul a citit în faţa bisericii rugăciunea lui Solomon de la sfinţirea Templului din Ierusalim (III Regi 8, 22-31), în care se cere lui Dumnezeu: „să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre casa aceasta şi, oricâte vor cere în locul acesta, să asculţi din locul locuinţei Tale celei din cer (…) şi milostiv să le fii lor”. Aşadar, Dumnezeu Se află prezent pretutindeni, dar cu precădere El ascultă şi vede pe cei ce Îl cheamă în rugăciune.
Săvârşindu-se sfințirea în exterior, Preasfinţitul Episcop Calinic a îngenuncheat înaintea uşilor de la intrarea în biserică, rostind o pătrunzătoare rugăciune, apoi a bătut cu crucea în ele, glăsuind: „Ridicaţi voi porţile… ca să intre Împăratul Slavei”, iar porţile s-au deschis. Urmat de soborul sfinţiţilor slujitori, arhiereul a purces apoi la rânduiala sfinţirii altarului şi a Sfintei Mese, la care au asistat şi primarul comunei Albești, domnul Mihai Amarandei, consilieri locali, alături de numeroşi credincioși. Toţi au trăit cu evlavie întreaga procesiune, având în centrul ei aşezarea în piciorul Sfintei Mese a unei părticele din moaştele unui sfânt mucenic şi a hrisovului de sfinţire.
După punerea sigiliului arhieresc şi înveşmântarea Sfintei Mese, a urmat sfinţirea bisericii în interior, tot cu apă sfinţită şi cu Sfântul şi Marele Mir. Cei prezenţi au fost stropiţi şi binecuvântaţi cu aghiasma în care s-au turnat multe aromate, simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfânt, în timp ce corul de teologi a intonat cântarea: „Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre”. Am înțeles din cuprinsul ei izvorul vibrației duhovniceşti revărsate peste popor: o dată cu sfinţirea construcţiei văzute, are loc şi sfinţirea sufletelor credincioșilor, statornicindu-se legătura dintre biserica de zid şi Biserica vie, formată din preoţi şi enoriaşii unei parohii; cea dintâi o reprezintă vizual, arhitectonic, pe cea din urmă.
După ce toate ale sfințirii s-au încheiat în bună rânduială, soborul s-a îndreptat spre altarul special amenajat în curtea bisericii, unde sărbătoarea a continuat cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii arhiereşti. La finele ei, Preasfinţitul Calinic a adresat poporului credincios cuvânt de învățătură și binecuvântare, felicitându-l pentru realizările înfăptuite sub îndrumarea parohului, părintele Teodor Cenușă. Au mai vorbit Arhimandritul Hrisostom Rădășanu, părintele protopop Lucian Leonte, fiu al satului, precum și primarul comunei Albești, domnul Mihai Amarandei.
Un moment deosebit a fost cel în care Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, ca delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a acordat distincții de vrednicie din partea chiriarhului atât actualului paroh, cât și părintelui Adrian Cojocaru, fostul paroh al coștiugenilor, hirotesindu-i pe amândoi iconomi stavrofori. De asemenea, au primit diplome de vrednicie și câțiva dintre enoriașii și binefăcătorii parohiei, implicaţi mai mult în săvârșirea lucrărilor de pictură și dotare cu mobilier nou a sfântului locaș. Printre cei evidențiați s-a aflat și soția părintelui Cenușă, doamna Iustina Irimia Cenușă, o neobosită promotoare și interpretă a cântului popular românesc.
La finalul slujbei a vorbit părintele Teodor Cenușă, aducând slavă lui Dumnezeu fiindcă a rânduit o așa frumoasă sărbătoare trăită alături de enoriașii săi, mulțumind Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, care i-a încredințat această însuflețitoare misiune, tuturor credincioșilor din parohie pentru implicare și dragostea arătată față de „pridvorul Cerului” din Coștiugeni, iar Preasfințitului Părinte Calinic pentru lumina și binecuvântarea aduse nu doar peste zidirile înnoite, ci şi peste biserica cea vie, poporul credincios prezent.
Sursa: Doxologia.ro/ Arhimandritul Mihail Daniliuc
