Pe 29 august, creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe moartea martirică a Prorocului Ioan Botezătorul, sfântul care L-a botezat pe Domnului Iisus în râul Iordanului. Ioan Botezătorul este cel mai mare profet al Vechiului Testament şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament, care-l vesteşte pe Mântuitorul cel Înviat, potrivit Romania TV.net.
În fiecare an, pe 29 august, creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe moartea martirică a Prorocului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, ultimul mare profet al Vechiului Testament şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament. Prorocul Ioan Botezătorul, numit de Sfinţii Părinţi „Îngerul pustiei,”a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu.
Sărbătoarea orânduită în Calendarul ortodox în ziua de 29 august, închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este o zi de doliu şi de post aspru, fiind ultimul praznic important din Anul Bisericesc care se încheie pe 31 august. Totodată, creştinii postesc în această zi urmând exemplul Profetului Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor dintre oameni.
Cultul pentru Sfântul Ioan s-a dezvoltat în timp, iar Biserica, şi în Răsărit, şi în Apus, i-a consacrat prorocului Ioan, ca şi Maicii Domnului, mai multe sărbători importante în timpul Anului Bisericesc : Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru creştinătate un profet şi un model de viaţă spirituală ireproşabilă, datorită concepţiei sale referitoare la viaţa morală, impusă contemporanilor. În predicile lui, Sfântul Ioan îi îndemna pe contemporani să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea şi să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru că doar aşa poţi înainta în virtute.
Sfinţii părinţi mărturisesc în scrierile lor religioase că Ioan Botezătorul, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al Lui Iisus, este cel dintâi model de viaţă călugărească. De asemenea, în opinia lor, Ioan a urmat cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească în Pustiul Iodanului. Totdeauna cuvântul Prorocului Ioan era îndrăzneţ şi acesta nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, Tetrahul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, când acesta era în viaţă. Ioan a mers la rege şi l-a criticat aspru pentru adulterul cu Irodiada. Au rămas în istoria creştinismului vorbele moralizatoare ale Proorocului: ” Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău !”
Potrivit tradiţiei, în această zi de post aspru, cunoscută în popor şi sub numele de Sfântul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Totodată, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii: în această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului.
În ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe o căpăţână de varză, de şapte ori, şi iar a înviat.
Dintr-un sentiment de pioşenie pentru moartea martirică a Prorocului Ioan, nu se mănâncă fructe şi legume de culoare roşie, nu se bea vin roşu şi nici o băutură de culoare roşie, pentru că aceste alimente amintesc de sângele vărsat de Proroc în timpul decapitării sale.
Prin tradiţie, se împlineşte un ritual pentru ca persoanele grav bolnave să ajuneze sau să mănânce doar struguri în ziua praznicului. Se spune că prin împlinirea ritualului, bolnavii se vindecă de bolile moştenite din familie.
În ziua praznicului se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi. Aceste alimente se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate, dar nu se pun pe tipsie ( tavă mare, rotundă), aşa cum a fost pus capul Botezătorului, după decapitare.
Potrivit tradiţiei, în majoritatea zonelor ţării, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile care au rude decedate în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere. Totodată, în memoria acestora se împart pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică.
În gospodărie nu se folosesc obiectele ascuţite. În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se folosesc obiectele ascuţite-cuţite sau furculiţe. Chiar şi pâinea se rupe cu mâna. La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii, aproape toţi postitorii respectă o datină străveche : ei consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.
Tradiţia spune că, pentru a ne împlini o dorinţă, trebuie să postim până la apusul soarelui. În ziua praznicului, nu se face dezlegare la mâncarea de dulce şi este bine să ţinem seama de această interdicţie.
Sursa: RomaniaTV.net
