În comuna Vorona, judeţul Botoşani, se află o adevărată dinastie de ţesătoare tradiţionale. Bunica, fiicele şi nepoata lucrează la acelaşi război de ţesut, vechi de 100 de ani, ducând mai departe un obicei moştenit de cinci generaţii, în familie. La rândul lor, predau gratuit cursuri elevilor interesaţi de meşteşugurile tradiţionale din nordul Moldovei.
Femeile din familia Andronache, comuna Vorona, judeţul Botoşani, reuşesc să transmită din generaţie în generaţie, de mai bine de o sută de ani, vechile tehnici ale ţesutului, cusutului şi năditului. Astăzi bunica, mama şi fiica lucrează împreună la acelaşi război de ţesut, vechi de mai bine de un secol, transmis drept moştenire de la o ţesătoare la alta.
Mai mult decât atât, ţesătoarele din familia Andronache şi-au dedicat întreaga viaţă transmiterii acestui meşteşug generaţiilor următoare. „Ar fi păcat de Dumnezeu ca acest meşteşug să se piardă. De cinci generaţii, femeile din familia noastră au transmis arta ţesutului, cusutului, împletitului. Este sufletul satului românesc în meşteşugul acesta şi noi facem tot ce putem pentru a-l ţine viu. Este datoria noastră sfântă“, spune bunica pe nume Niculina Andronache, decanul de vârstă al dinastiei ţesătoarelor din judeţul Botoşani.
Bunica a învăţat să ţeasă la 5 ani
Bunica are 70 de ani şi o viaţă petrecută în faţa războiului de ţesut. De la ea au învăţat meserie fiicele sale, Raluca şi Oana. Ultimul învăţăcel din familie este Anastasia. Are 6 ani şi ţese deja de doi ani. La rândul ei, bunica-profesoară a învăţat să ţeasă, să împletească şi să coase din nevoie. Provine dintr-o familie de ţărani din Vorona, cu nouă copii. A fost învăţată de mama ei, ajutată de surorile mai mari. Iar mama Niculinei a deprins ţesutul de la o bunică şi o străbunică. O adevărată dinastie de ţesătoare cu aceleaşi tehnici respectate cu sfinţenie din generaţie în generaţie.
„Este un meşteşug care s-a transmis din generaţie în generaţie, fără ca vreuna dintre membrele familiei noastre să încalce tehnica de lucru. Trebuia făcut întocmai. Doar la modele fiecare putea să-şi folosească imaginaţia. Deşi şi aici sunt nişte simboluri clare, care pot aduce norocul în casă şi celui care le poartă. Un lucru ţesut uneori este ca o carte de mitologie. Eu am învăţat fiind pusă la treabă, alături de surorile mai mari. Aveam numai 5 ani. Era nevoie atunci, fiindcă lumea se îmbrăca cu lucruri făcute în casă, mai ales de sărbătoare. În casă se făceau ciorapii, puloverele, cămăşile, covoarele şi aşa mai departe“, îşi aminteşte Niculina Andronache.
Din copilărie, ea a lucrat mereu până astăzi, la 70 de ani. Nu a trecut o zi, fără să stea în faţa războiului de ţesut. Un meşteşug vital pentru gospodăria ţărănească s-a transformat în pasiune. „La început era treabă, dar apoi a devenit plăcere. Nu pot sta fără să lucrez. De 65 de ani lucrez la război, este viaţa mea“, spune Niculina Andronache.
Vârsta la care se prinde „microbul“ ţesutului
Niculina s-a căsătorit în prima tinereţe şi niciodată nu s-a gândit să părăsească zona natală. „Am iubit copiii şi satul natal. Nu am putut pleca din sat. Este un loc al tradiţiilor, care mă linişteşte“, spune Niculina. De altfel, una dintre camerele casei tradiţionale în care trăieşte arată ca un atelier de ţesătorie de acum 200 de ani. Când au venit pe lume fiicele ei, ţesutul nu mai era un meşteşug vital pentru întreaga casă, ajunsese o pasiune. Şi, deşi nu le-a forţat niciodată să se aşeze la războiul de ţesut, fetele Niculinei Andronache au devenit interesate la rândul lor de meseria care o ţinea tot timpul ocupată pe mama lor. Au furat meşteşugul lucrând în secret.
„Aveam 5 ani şi mă uitam la mama cum face. Mă atrăgea tare de tot. Când se ducea mama după apă sau cu alte treburi, imediat mă duceam şi începeam să lucrez. Imitam ce făcuse ea“, rememorează Raluca, fiica cea mare a Niculinei. În cele din urmă, mama şi-a dat seama că fiica sa are talent.
„Tot vedeam că cineva completase lucrul. Mă întrebam ce treabă-i asta. Apoi mi-am dat seama că fiica mea Raluca face asta. La numai 5 ani a împletit un pulover. Atunci am început să o învăţ. Şi a prins pasiunea. Dacă ar putea, ar sta şi ea zi şi noapte la război“, spune Niculina Andronache. Cealaltă fiică, Oana, a procedat la fel. Niculina a ajuns să-şi înveţe ambele fiice exact meseria deprinsă de la mama ei. În urmă cu doi ani, Niculina s-a trezit că i-a mai furat cineva din familie meseria. Este vorba despre mezina clanului de ţesătoare. Anastasia are numai 6 ani. La 5 ani a fost prinsă şi ea, în timp ce în secret încerca să ţeasă la război. „La fel ca şi în cazul fiicelor, vedeam că cineva umblă la lucrul meu lăsat început. Am bănuit cine era fiindcă stătea mereu atentă când lucram. Are şi ea talent şi pasiune pentru ţesut. Este extraordinar. Şi-a făcut primele batistuţe şi obiecte ţesute de ea“, se mândreşte bunica-profesoară.
Învăţătoare din mamă în fiică
Niculina Andronache şi-a împărţit viaţa între pasiunea pentru ţesut şi dragostea pentru copii. Timp de 39 de ani a fost educatoare în Vorona. A pregătit generaţii întregi şi a fost cunoscută drept unul dintre cele mai dedicate cadre didactice. Pe toţi copiii de la grădiniţă i-a învăţat cum să practice meşteşuguri tradiţionale.
„Datoria mea era să fac ca acest meşteşug deosebit, acest exemplu de artă populară să nu dispară. Aşa că i-am învăţat pe copii din generaţie în generaţie. Aşa cum se putea în timpul orelor de curs şi în funcţie de particularităţile de vârstă ale fiecărui copil. Era activitatea lor preferată, mai ales că vedeau că iese ceva din mânuţele lor“, subliniază Niculina Andronache. Culmea, fiica ei Raluca i-a moştenit nu doar pasiunea pentru ţesut ci şi pe cea pentru copii. Este la rândul ei educatoare, tot în Vorona. La fel ca mama sa, îi învaţă pe cei mici secretul artelor populare. Totodată, atât Niculina, cât şi Raluca, mamă şi fiică, ţin deschisă la Vorona o secţie a Şcolii Populare de Artă „George Enescu“ din Botoşani. Este vorba despre secţia de ţesut şi cusut. Aici sunt primiţi cursanţi de toate vârstele, atât în tabere tematice la mănăstirea Voronei, cât şi în şezătorile de la casa Niculinei.
Fizioterapie cu războiul de ţesut
Dincolo de meşteşugul ca atare, Niculina a moştenit de la strămoşii săi şi războiul de ţesut. Astăzi, atât Niculina, fiicele ei, dar şi nepoata lucrează pe acest obiect de muzeu. A fost al bunicii Niculinei Andronache. Voroneanca spune, de altfel, că lucrul la război este, pe lângă pasiune, şi o metodă de terapie: fizioterapie, dar şi un fel de terapie psihică. „În primul rând ne liniştete psihic. Eu când cos câteva rosturi mă relaxez. Plus că la războiul de ţesut este fizioterapie, antrenăm muşchii şi picioarele. Iarna mă antrenez cel mai bine la războiul de ţesut“, spune Niculina Andronache.
Sursa: adevarul
