În comuna Vlădeni, judeţul Botoşani, se află un stejar plantat în urmă cu 100 de ani de un învăţător şi elevii săi pentru a celebra Marea Unire. Astăzi serveşte drept „sală de lectură” în aer liber şi este un adevărat simbol pentru localnici.
În comuna Vlădeni, judeţul Botoşani se află un arbore secular, plantat exact acum 100 de ani, ajuns acum la dimensiuni uriaşe şi devenit un adevărat simbol pentru localnici. Mai mult decât atât este îndrăgit de elevii din Vlădeni care se joacă şi învaţă sub coronamentul lui uriaş.
”Acest stejar este parte a copilăriei multor generaţii. Datorită coronamentului şi a dimensiunilor, atât pe vreme caniculară, dar şi pe ploaie poate adăposti chiar şi o clasă întreagă de elevi”, spune profesorul Onica Podariu.
Un simbol al ”Marii Uniri”
La Vlădeni se ajunge pe drumul ce leagă Botoşaniul de Suceava, nu foarte departe de râul Siret. Este, de fapt, o comună aflată la graniţa a două zone istorice şi etnografice, Bucovina şi Moldova. De altfel, Vlădeniul, cu o atestare documentară încă din vremea lui Alexandru cel Bun, este o aşezare cu o istorie bogată, fiind mult timp şi sat închinat mănăstirii Putna. La începutul secolului XX, comuna era de-sine-stătătoare şi ca orice sat din această zonă avea un învăţător. Se numea Iorgu şi era considerat un soi de ”domnul Trandafir” al acestui colţ de ţară. Era iubit de şcolari şi era considerat de către localnici un patriot desăvârşit.
De altfel, după Primul Război Mondial, în care a participat ca şi combatant, întors acasă la Vlădeni, învăţătorul a aşeptat cu nerăbdare deznodământul marelui război. La sfârşitul lui 1918 şi apoi consfinţită la începutul lui 1919, avea loc Marea Unire, un eveniment crucial în istoria statului român modern. Învăţătorul din Vlădeni a vrut ca acest moment să dăinuie mereu în amintirea localnicilor.
”Învăţătorul a luat decizia a planta un stejar pentru a marca Marea Unire. L-a plantat, în curtea şcolii, cu ajutorul elevilor în primăvara anului 1919. A vrut să rămână ca un simbol, iar stejarul era arborele potrivit. Reprezenta forţa unui neam, dar mai ales statornicia lui”, spune profesorul Onica Podariu.
Arbore protejat de întreaga comunitate
În acest an, în luna martie, stejarul a împlinit 100 de ani. Se află exact acolo unde l-a plantat învăţătorul Iorgu, în curtea şcolii vechi din Vlădeni, străjuind unul dintre cele mai vechi corpuri de clădire, loc unde a fost amenajat şi un mini-muzeu etnografic. Stejarul de la Vlădeni este uriaş. Are peste 12 metri şi un coronament impresionat. Localnicii îl venerează. Când a fost vorba în urmă cu câţiva ani să fie toaletat, adică îndepărtate crengile care se întindeau deasupra corpului de şcoală, sătenii din Vlădeni s-au opus. Nimeni nu trebuia să se atingă de stejarul lor.
”Stejarul ăsta este ceva drag nouă. Este aşa o moştenire din bătrâni pentru sat. Este din patriotism plantat şi aşa trebuie să rămână până se usucă singur. Dar nu cred că se usucă vreodată, că-i tot sufletul oamenilor aici”, spune nea Ştefan, un localnic de aproape 80 de ani. Deşi acaparează totul în jurul lui, nimeni nu se atinge de acest copac. Bătrânii satului vin, îl privesc, se descoperă şi povestesc la umbra lui. ”Este o plăcere să stai sub el. Parcă te înfioară aşa răcoarea şi te linişteşte, nici gânduri, nici ispite nu mai vin aici”, spune localnicul.
”Sală de lectură” în aer liber
De stejarul secular de la Vlădeni nu sunt îndrăgostiţi doar bătrânii satului, ci şi elevii care învaţă la şcoala din Vlădeni. Mai ales cei care fac parte din cercurile de meşteşuguri tradiţionale sau cor, se întâlnesc zilnic cu stejarul. Aici se joacă, citesc sau chiar îşi fac temele. ”Atunci când este foarte cald afară este umbră şi bine, trebuie să mai pui ceva pe tine. Când plouă, nicio picătură de ploaie nu te atinge datorită coroanei dese. Aşa că este locul preferat al elevilor. Fie fac diferite jocuri, fie citesc sau îşi fac temele. Încap o mulţime de copii sub coroana lui”, spune Onica Podariu.
Elevii spun că stejarul are ceva magic care-i ajută să se concentreze mai bine. ”Când vin acasă şi mai ales vara, vreau să citesc ceva important, mă aşez sub el şi deschid cartea. Imediat vine aşa o senzaţie de relaxare, de linişte, dispar orice gânduri, frământări. Pleci zâmbind de sub el. Sunt şi păsări frumoase care cântă printre crengile lui. ”, spune Ana Maria Constantin, o elevă de 17 ani, din Vlădeni, care învaţă la un liceu din municipiul Botoşani.
Sursa: Adevarul
