Jurnalistul botoşănean Eugen Hruşcă şi-a lansat, vineri, a zecea sa carte. Este vorba despre romanul „Cruciatul Valah”, apărut la editura „Institutul european”.
Cunoscutul ziarist şi-a lansat cartea la Cinema Unirea, în prezenţa câtorva oameni de cultură şi prieteni de-ai săi, prezentarea volumului fiind făcută de scriitoarea Maria Baciu.
„Mulțumesc tuturor și în special îi mulțumesc Mariei Baciu care are bunăvoința să parcurgă această carte, să vină să face prezentarea cu măiestria ei triplă, de dăscăliță celebră, de poetesă fermecătoare și de persoană culturală indiscutabilă”, a afirmat Eugen Hrușcă în debutul lansării de carte.
Scriitoarea Maria Baciu spune că volumul, care prezintă Evul Mediu, este extrem de important, în contextul în care în prezent în România se „publică atâta maculatură” fără nicio valoare și apar cărți „de la pușcărie până pe marginea șanțului”.
„În ultima vreme, doar Academia Română și Eugen Hrușcă scot volume așa de mari, așa de groase și de grele, și la propriu, și la figurat. Aașa că … trebuie multă răbdare ca să poată fi străbătută această carte, care este extrem de importantă”, a spus glumind, Maria Baciu.
Operă literară de ordin imaginativ, modelată în ghirlanda datelor istorice carora le da culoare naturală, expresivitate profundă și un simt subtil al epocii, volumul Cruciatul Walah realizeaza imersiunea melancolica intr-un Ev Mediu de melanj al bizareriilor. Autorul insusi recunoaste ca demersul sau literar se datoreaza si aparitiei unor relevante traduceri din monografiile latinesti ale lui Johannes Sommer Pirnensis si Antonius Maria Gratianus. Fara a fi un discurs fulminant, romanul reprezinta un potential vehicul al ideii de unitate nationala a Tarilor Valahe, mult anterioara inceputurilor din cel de-al Doilea Mileniu.
Autorul nu intentioneaza „smulgerea solzilor” de pe ochii cititorului, opacizati de indelunga manipulare a dialecticii „Uniunii de la Rasarit”, cea prelungita in cinica violentare a adevarului istoric. Ca in orice roman de acest gen, nu ar putea fi vorba doar de istorie, ci, in buna parte, de un prezent cu elemente de contemporaneitate, dar fara a o face la un nivel declarativ.
