Coşmarul elevilor navetişti de la sat: mersul la şcoală cu microbuze bune de casat, aglomeraţie, ore în şir în ger

Mersul la şcoală e un chin pentru mulţi elevi din mediul rural din Botoşani: sunt copii care trebuie să facă naveta zilnic în condiţii greu de imaginat, cu microbuze vechi, aglomerate sau care îi lasă să aştepte în ger.

Conform statisticilor oferite de Inspectoratul Şcolar Judeţean, în Botoşani 13.000 de elevi fac naveta zilnic. Toţi sunt copii de la ţară. Majoritatea se trezesc cu noaptea-n cap, străbat uliţele de multe ori pline cu noroi şi aşteaptă în staţie microbuzele şcolare. În mijlocele de transport oferite de stat nu au loc toţi.

Întâi pleacă cei mai mici. Ceilalţi stau şi aşteaptă în frig, uneori mai bine de jumătate de oră, pentru a fi duşi şi ei la şcoală. Primarii din comunele botoşănene se plâng că de vină este numărul redus de microbuze primite de la Minister, dar şi programul de reorganizare administrativă al şcolilor. Unităţile de învăţământ mai mici din sate au fost comasate, iar şcolarii din cătune sunt nevoiţi să meargă la o singură şcoală din centrul comunei.    Zilnic, un singur microbuz cu numai 30 de locuri deserveşte peste 60 de elevi. În aceste condiţii elevii sunt duşi în ture la şcoală. Sunt nevoiţi să se trezească cu trei ore mai devreme, iar cei care nu prind prima serie de transport sunt nevoiţi să mai aştepte jumătate de oră. Mai mult, majoritatea microbuzelor sunt foarte vechi, iar şoferii dispuşi să le conducă – o adevărată raritate.

„Noi încercăm să le zicem la copii să meargă la şcoală, că este frumos. Dar când îi trezesc la 5 sau 6 dimineaţa, pe nişte copii de 8 sau 9 ani, şi îi pun să stea în staţie şi să îngheţe de frig, nu cred că mai au chef de şcoală. Adorm cu capul pe bancă“, spune un localnic din satul Horlăceni.

Două microbuze pentru trei sate

Ionuţ are 10 ani şi este din satul Horlăceni, comuna Şendriceni. Învaţă la şcoala din centrul comunei, adică la aproape 9 kilometri de casă. Ca să înveţe carte, face zilnic naveta. Beneficiază, ca toţi copiii din comună, de microbuzul şcolar pus la dispoziţie de Primărie. Dacă nu se grăbeşte, de multe ori Ionuţ trebuie să mai stea în staţie. Microbuzul are doar 30 de locuri, iar numărul copiilor care merg la şcoală este de multe ori dublu. În aceste condiţii, cei mici merg primii, iar restul aşteaptă ca microbuzul să se întoarcă şi să-i ducă şi pe ei la şcoală.

Asemeni celorlaţi copiii din sat, Ionuţ se trezeşte cu două-trei ore mai devreme pentru a ajunge la şcoală. În aceeaşi situaţie sunt şi copii din Pădureni şi Cobâla, toate sate din comuna Şendriceni. Edilul localităţii spune că are la dispoziţie numai două microbuze pentru trei sate. „Numărul de elevi fiind mare, este o problemă cu transportul. Microbuzele fac mai multe curse dimineaţa să aducă copiii la şcoală şi apoi la amiază să-i ducă acasă. Ideal ar fi să mai obţinem un microbuz ca să asigurăm transportul în condiţii mai bune. Am făcut solicitare pentru un microbuz de 30 de locuri“, spune Marin Dohotariu, primarul din Şendriceni. Situaţia este aproape aceeaşi în majoritatea comunelor din judeţul Botoşani. „Din cauza reorganizării reţelei şcolare, microbuzele existente nu mai fac faţă numărului de elevi. S-au comasat diferite structuri şcolare la nivelul comunelor. Din această cauză, cursele de dimineaţă durează foarte mult. De exemplu, un copil se trezeşte la 6 dimineaţa, în condiţiile în care el începe cursurile la ora 8.00“, spune Gabriel Hârtie, inspector general la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Botoşani.

Maşini bune de casat

În comuna Şendriceni, unul dintre microbuzele şcolare are 12 ani vechime şi este reparat în fiecare vară. Se cheltuie şi câte 6.000 de lei pentru a-l pune în funcţiune. Cu acest microbuz merg zilnic la şcoală peste 60 de elevi. „A atins norma de casare din păcate. Dar dacă-l scoatem din circulaţie nu mai avem cu ce duce copiii. În vacanţe îl ducem la un atelier autorizat şi îl băgăm în reparaţii capitale. Cheltuim şi câte 5.000-6.000 de lei anual pe reparaţii“, spune primarul din Şendriceni. Cazul nu este singular. Reprezentaţii ISJ recunosc că în comunele din Botoşani multe microbuze şcolare sunt distruse. „Mare parte din microbuzele şcolare sunt destul de vechi şi uzate din punct de vedere tehnic. Avem microbuze care mai mult stau prin service-uri decât transportă elevi“, spune Gabriel Hârtie.

Pe lângă microbuzele şcolare, Primăriile sau şcolile au contracte cu diferite firme de transport privat. Inclusiv liceul din Şendriceni are astfel de contracte, iar zilnic sunt aduşi sute de elevi din satele şi comunele învecinate. Mulţi părinţi se plâng că în autobuzele private elevii sunt duşi ca sardinele, în picioare, tocmai pentru ca şoferul să nu facă mai multe curse.

Nici microbuze, nici şoferi

ISJ Botoşani a solicitat Ministerului Educaţiei 51 de microbuze şcolare pentru şcolile din judeţ. „Noi am făcut o solicitare la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale, în care am argumentat pe fiecare primărie în parte necesitate unui microbuz şcolar nou. Avem nevoie de 51 de microbuze şcolare în momentul de faţă“, spune inspectorul şcolar general.

Şefii de la Inspectorat şi primarii spun că şi în condiţiile în care vor primi aceste microbuze cel mai probabil vor da de o nouă problemă. Pe scurt, nu are cine să le conducă. Majoritatea şoferilor de microbuze şcolare sunt în pragul pensiei, iar cei tineri nici nu vor să audă de salariul de 1.400 de lei. „Este posibil să avem microbuze, dar din păcate să nu are cine le conduce. Personalul nedidactic încadrat pe funcţia de şofer are un salariu modest, undeva la 1.400 de lei, dacă are norma întreagă, iar la nivelul judeţului Botoşani în fiecare lună avem semnale că şoferii pleacă şi preferă să se angajeze la agenţii economici privaţi“, concluzionează inspectorul Gabriel Hârtie.

Sursa: adevarul