De sute de ani, în preajma Crăciunului, familiile de ţărani din nordul Moldovei pregătesc „Pelincele Maicii Domnului“ sau „julfă“ (n.r. – sămânţă de cânepă sau mâncare din seminţe de cânepă). Pe scurt, un tort autentic românesc, făcut din seminţe de cânepă şi turte
De aproape trei decenii, tradiţia realizării acestui tort a început să se piardă. Astăzi numai câteva familii mai cunosc adevărat reţetă de julfă, cea cu cremă de cânepă şi „pelinci“ (n.r. – turte subţiri şi rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr şi presărate cu miez de nucă).
„De când s-a zis că este drog cânepa, oamenilor le-a fost frică să mai cultive. Apoi reţeta şi tradiţia au început să se piardă. Acum sunt zone unde se mai face julfă, dar cu nucă, bostan, cu blat de prăjitură sau plăcintă şi alte ingrediente. Dar nu cea adevărată. Noi am reuşit aici, în satele acestea mai îndepărtate, să o păstrăm ca pe vreme strămoşilor. La noi fără julfă cu cânepă parcă nu este Crăciun“, explică Sonica Apalaghiei, o săteancă din cătunul Hulub (comuna Dângeni, judeţul Botoşani).
Julfa este o prăjitură care seamnănă cu un tort, cu 12 straturi între care se află cremă de cânepă şi nucă. Întregul tort este „îmbrăcat“ în aceeaşi cremă de cânepă, făcută după metode tradiţionale. Una dintre familiile care păstrează reţeta este familia Apalaghiei. Maricel Apalaghiei, capul familiei, este un fost inginer agricol, pensionar, care acum se ocupă cu sculptatul în lemn. Soţia, Sonica, ţese şi este o păstrătoare a tradiţiilor satului botoşănean.
Sonica ne spune povestea julfei: „Noi îi spunem «Pelincile Maicii Domnului», fiindcă se face din 12 straturi de turte umplute cu cremă de cânepă. Fiecare turtă înseamnă câte o lună a anului. Are legătură cu «pelincile» (n.r. – mai înseamnă şi scutec) pe care Maica Domnului le-a folosit atunci când l-a născut pe Hristos. Are o valoare simbolică aparte în lumea satului“.
Sonica Apalaghiei mai spune că acest tort autentic al ţăranului moldovean ar avea o vechime de cel puţin 300 de ani: „Din moşi-strămoşi se face julfa. Ingredientele sunt simple şi la îndemâna gospodarului. Se folosesc turte din făină, fără drojdie, miere, seminţe de cânepă, nucă şi cam atât. Este autentic românească. Cu astea ne-am trezit şi nu închipuim Crăciun fără ea. Şi la copiii mei le fac când vin de Crăciun“. De obicei julfa se face chiar şi cu o săptămână înainte de Crăciun, „pentru a intra aroma bine“.
Reţeta deliciosului tort
La pregătirea julfei participă atât bărbatul cât şi femeia. „Este o treabă în doi. Bărbatul face operaţiunile mai obositoare, iar femeia îi dă forma finală“, spune şi Maricel Apalaghiei. Prima dată se pregăteşte sămânţa de cânepă. Cantintatea este aleasă din ochi. „Se pune sămânţa la copt, într-un vas pe plită, pentru a putea fi zdrobită mai uşor. Apoi se bagă în piuă şi se zdrobeşte. Devine ca o pastă. Este o operaţiune făcută de bărbat. Cânepa este ingredientul esenţial“, spune Maricel Apalaghiei.
Bărbatul foloseşte o piuă veche de lemn, în care zdrobeşte treptat seminţele coapte de cânepă. „Apoi pasta obţinută se pune într-un vas. Peste pastă se toarnă apă călduţă pentru a separa coaja de miezul seminţei. Un fel de decorticare“, adaugă botoşăneanul. Mai apoi pasta fiind gata, Sonica Apalaghiei trece la realizat julfa. Mai întâi are grijă ca în pasta de cânepă să adauge şi nucă. Apoi face, din făină cu apă şi sare, turtele. „Sunt turte simple, fără drojdie, pe care le coacem pe vatră, direct“. După ce sunt gata, turtele sunt puse la înmuiat în apă cu miere. „Pentru a se înmuia şi a deveni un soi de blat“, adaugă femeia. Apoi într-un vas începe ansamblarea julfei.
„Se pun 12 turte. Fiecare turtă este unsă cu miere şi apoi cu cremă de nucă şi cânepă. După ce se termină de umplut toate straturile, se răstoarnă din oală pe un fund de lemn. Cu crema rămasă se îmbracă julfa. Arată ca un tort la final“, spune femeia. Julfa se lasă 24 de ore, pentru a intra mai bine aroma de cânepă în ea. Apoi se serveşte, tăindu-se ca un tort. Are numeroase beneficii, spun botoşănenii, fiind deosebit de hrănitoare.
Sursa: Adevarul
