„L-am văzut pe o stradă foarte populată din Botoşani. Evident că nimeni nu se obosea să oprească sau să coboare din maşinile lor încălzite, dar eu am simţit o empatie puternică faţă de el. L-am întrebat unde merge, mi-a răspuns că vrea să ajungă acasă, în satul de lângă oraş. Când a urcat în maşină l-am întrebat dacă a pierdut autobuzul… spre surprinderea mea a spus ca banii i-au fost furaţi din geacă în timpul orei de sport. Mi-a zis că mai avea fix 3 lei să ajungă acasa şi ăia i-au fost furaţi iar probabil parinţii lui îl vor certa pentru asta. I-am zis să nu se sperie pentru ca îl voi duce eu acasă. Pe drum îl vad ca încă se dezgheţă şi încearcă să se încalzească la ventilaţia maşinii… atunci îl întreb dacă aşa e îmbrăcat sau dacă mai are o geacă. Imi raspunde că mai are o geaca în ghiozdan, dar baieţii mai mari din scoală l-au trântit prin zăpada şi era murdar de noroi iar dacă o purta sigur nu îl mai lua nimeni cu maşina.
Am ramas şocat.. nu pot să cred că există persoane care pot trece pe langa nişte copii atât de mici ( 12 ani ), să îi vadă cum zac în frig şi ploaie şi să întoarcă privirea. De ce suntem aşa? Nu te costă mult să faci o faptă bună, poate 5-10 minute mai mult până acasă…” au fost rândurile scrise de Tudor Bodogan.