Un pensionar botoşănean reuşeşte să uimească la aproape toate târgurile din Moldova cu o pasiune mai puţin obişnuită. El confecţionează miniaturi de lemn, care sunt plasate sticle, peste care se toarnă rachiu. Practic introduce în recipientele pentru rachiu adevărate sculpturi, cu o răbdare şi o pricepere greu de imaginat.
Constantin Martin (63 de ani), un bărbat din Dorohoi (Botoşani), este un obişnuit al târgurilor de meşteri populari din toată Moldova. Vinde împreună cu soţia, de aproape trei ani, sticle cu rachiu în care se află şi sculpturi miniaturale din lemn. Biserici, troiţe, scări şi chiar case ţărăneşti, toate sunt introduse în sticlele cu tărie, dând naştere unui efect extraordinar. Pentru cei care le văd pentru prima dată, sticlele cu sculpturi de lemn ale botoşăneanul Constantin Martin par magie curată.
”Le învârt pe toate părţile şi încearcă să-şi explice cum de-au intrat acele obiecte de mari dimensiuni prin gâtul îngust al sticlei. Pare ceva necurat pentru mulţi. Sunt care spun că am decupat fundul sticlei. Dar nici vorbă”, spune Constantin Martin. După o scurtă demonstraţie însă, chiar în faţa curioşilor, pe taraba de la târg, botoşăneanul îşi arată priceperea şi arta, dovedind că o biserică miniaturală din lemn, de exemplu, poate intra cu uşurinţă pe gâtul îngust al unei sticle de rachiu, fără să aibă legătură cu vrăjitoria. ”Atunci îşi dau seama că de fapt magia înseamnă răbdare, pasiune şi poate puţin talent”, spune botoşăneanul.
Hobby-ul unui fost sticlar
Constantin Martin a lucrat aproape o viaţă de om în industria sticlei din Dorohoi. O meseria grea, dar pe care botoşăneanul o practica cu pasiune. La începutul anilor 2000, industria sticlei şi-a închis însă porţile la Dorohoi, rezistând numai un deceniu de democraţie românească. Nea Constantin s-a pensionat. Era însă un om activ şi simţea nevoia de a se face util. În vara anului 2014, pe internet a găsit un video cu sculptarea şi introducerea miniaturilor de lemn, inclusiv vaporaşe, în sticle.
”Am văzut un video pe internet cu chestia asta. Mi-a plăcut foarte mult. M-am îndrăgostit pe loc. Eu eram deja la pensie şi nu-mi plăcea să stea degeaba. Trebuia să produc ceva. Nu mă atrăgea ideea de a stat prin parc. Aşa că m-am apucat de făcut miniaturi de lemn pentru a le băga în sticle”, spune botoşăneanul. Începuturile au fost anevoioase, îi lipseau sculele şi priceperea. Dar pasiunea a fost mai puternică. Şi-a amenajat un atelier chiar în bucătăria apartamentului, unde stă alături de soţia sa.
”Nu aveam un alt loc, aşa că mi-am improvizat pe o măsuţă din bucătărie un mic altelier. De acolo a început totul”. Practic Constantin Martin a luat lemn, a început să taie, să cioplească şi să sculpteze diferite miniaturi, în mare parte cu mesaj religios şi tradiţional românesc. Din mâinile sale au început să iasă bisericuţe, troiţe, scări, personaje, scene din viaţa de la ţară şi alte miniaturi. Le lucra singur şi în patru ani şi-a îmbunătăţit extraordinar tehnica de lucru.
”Este o pasiune foarte mare pentru mine. Petrec ore în şir făcând asta. Folosesc doar lemn de dud, pe care-l prelucrez aici, în casă. Pur şi simplu totul pleacă de la o bucată de lemn şi mai apoi devine o sculptură miniaturală, fie om, fie obiect, fie costrucţie”, spune Constantin Martin. După realizarea miniaturilor vine procesul cel mai complicat şi cel care este de altfel şi cel mai spectaculos la târgurile din ţară. Adică introducerea sculpturilor în sticle obişnuite de rachiu, chiar pe gâtul îngust al recipientului. ”Nu taie nimeni sticla, pur şi simplu pe gâtul ei se introduce sculptura”, ne asigură nea Costică.
”Trebuie mână de chirurg”
De altfel botoşăneanul ne şi demonstrează meşteşugul său. Fiecare miniatură se descompune în părţi de mici dimensiuni. Părţile se îmbină între ele cu nituri de mici dimensiuni, din lemn. Ca un puzzle. După ce face miniatura pe bucăţi, meşterul botoşănean o montează în afara sticlei, face măsurători precise, la milimetru, iar apoi cu o răbdare greu de imaginat introduce pe bucăţi, miniatura în sticlă. Fiecare părticică este ansamblată cu o precizie chirurgicală, chiar pe gura îngustă a sticlei. În câteva zeci de minute, chiar ore, în funcţie de complexitate, sculptura este ansamblată în interiorul sticlei, printr-o deschizătură foarte îngustă. ”Pentru a face asta îţi trebuie trei lucruri. Prima dată trebuie să-ţi placă mult. Că dacă nu-ţi place le arunci cât colo. Apoi răbdare de japonez bătrân.
Altfel nu ai cum. Iar a treia calitate este mâna de chirurg. La montajul interior îţi trebuie precizie de chirurg. Dacă-ţi tremură mâna ai rezolvat toată problema”, spune meşterul dorohoian. Totodată acesta a fost nevoie să-şi inventeze nişte scule pentru a introduce şi ansambla bucăţile minuscule prin gura sticlei. ”Am fost nevoit să le inventez şi să le fac, că nu găseam de cumpărat. Trebuiau instrumente care răspundeau nevoilor mele. Uşor, uşor, le-am făcut, din cleşti, tuburi, foarfeci medicali. Am şi o instalaţie cu ventilator care curăţă toate aşchiile rezultate în urma prelucrării lemnului. Altfel era prăpăd în bucătărie”, spune botoşăneanul.
Un rachiu cu aromă specială
Alegerea lemnului de dud nu este întâmplătoare. Ea este cea care dă culoare rachiului din sticlă. Mâna dreaptă a lui Constantin Martin este chiar soţia sa, Mihaela. Ea este cea care ne explică cum se continuă procesul de finalizare al sticlelor de rachiu cu miniaturi. ”Mi-a plăcut această pasiune a soţului şi am început să-l ajut. Îl ajut cu montarea în sticle miniaturilor. Mai apoi, după ce miniatura este introdusă în sticlă, sterilizăm sticlele, de 3 sau 4 ori, le clătim, ca să nu rămână impurităţi de la lemn. Abia apoi turnăm rachiul în sticle. Dudul îi dă culoarea specifică rachiului. Arată spectaculos, la final, dar este o muncă grea şi migăloasă”, spune Mihaela Martin. Rachiul folosit de soţii Martin este îmbunătăţit acasă cu rozmarin şi schinduf. Practic, plantele sunt lăsate la macerat în mod natural în rachiu. ”Are o aromă deosebită”, spune femeia.
Un obişnuit al târgurilor
Din anul 2015, Constantin Martin a început să participe la târguri. La început miniaturile din sticle au fost doar o pasiune în familie, dar mai apoi a fost încurajat să participe. ”La început, când m-am apucat, făceam doar pentru mine, pentru familie. Dar au început să vadă ce fac, tot mai mulţi oameni şi tot m-au încurajat să particip la târguri pentru meşteri populari. În 2015 am aflat din presă că se ţine un târg la Dorohoi şi m-am dus la Primărie să mă interesez. Aşa am ajuns la primul târg. După aceea am mers prin toată Bucovina, şi în general prin Moldova”, spune Constantin Martin. De altfel, meşterul este singurul din Moldova, spune el, care face astfel de miniaturi în sticle. ”În Moldova eu nu am mai auzit. Ştiu că prin partea Ardealului se mai fac”, adaugă acesta. La târguri, Constantin Martin este o adevărată senazaţie. Oamenii sunt uimiţi de miniaturile din sticle, dar şi de tot felul de demonstraţii pe care le fac soţii Martin, pe loc, în faţa oamenilor. ”Studiază uimiţi sticlele şi întreabă cum de intră miniaturile acolo. Apoi ei şi soţia le facem demonstraţia. Sunt şi mai impresionaţi atunci”, spune botoşăneanul. Preţul sticlelor cu miniaturi variază în funcţie de complexitatea lucrărilor.
Sursa: Adevarul
