Poeta Emilia Paul Zagavei a lansat, duminică, primul volum de poezii pentru care a și obținut și diploma pentru debut. Lansarea cărții „La un pas de îngeri” a avut loc la Săveni în cadrul spectacolului caritabil „Speranța lalelelor”, organizat de Asociația bolnavilor de Parkinson și a altor afecțiuni neurologice degenerative „Sufletul Lalelelor” din Botoșani.
Evenimentul a fost cu atât mai important cu cât autoarea cărții este la rândul său bolnavă de Parkinson.
Cartea va fi prezentă începând de joi la Târgul de carte Gaudeamus 2018 care are loc la București.
Iată ce a scris George Terziu, editor şi prieten al autoarei despre această carte:
Trecută prin mendrele existenţei, poeta de faţă, ca şi perla care se naşte prin moartea scoicii, renaşte într-un un mister apoteotic prin tot ce scrie. Departe de a fi eterogenă, cartea s-a născut încet încet ,ca o necesitate şi nu ca ceva impus. Existenţa se împleteşte cu lumea cuvintelor:
Perdele gri
Cad grele,
La sfârșitul
Actului nostru.
Sunt îmbâcsite
De neputință
și până la:
A căzut cortina
Peste această toamnă,
Pe care mă temeam
Să nu o pierd.
Totul se împleteşte firesc, fără amfază şi complicaţii de text. Enunţurile sunt însă, ca nişte definiţii, emblematice, aproape ultimative:
Peste toate acestea
Se lasa ceața tăcerii,
Ce-mi sparge ireversibil
Timpanul uitării.
Între definirea vieţii prin simboluri accesibile şi declarativele poeme de iubire este un pas. Poeta de faţă comunică, nu poate altfel, prin trăiri vinovate şi iubiri neîmpărtăşite. Dar nu contează. Cum spunea Brâncuși, odată: Nu vom atinge infinitul dar simplu fapt că tindem spre el este totul. Pentru că, nu aşa, cartea asta nu se vrea terminată ci doar proclamată. Picturalul imaginilor covârşeşte realitatea şi totul este etern şi imuabil:
Lasă tăcerea
să-mi îmbrace visul
tolănit pe albul cearșaf
gol de prejudecăți
și lipsit de rușine.
Gând de dor
plutește deasupra
parfumului tău.
Umbrele lămpii
desenează pe
sufletu-mi mut
Romantismul este cheia acestei cărţi, pe alocuri declarativă, pe alocuri criptică. Viaţa e frumoasă şi trebuie trăită. Clipa poate deveni eternitate şi necuprinsul poate fi ambalat într-o simplă atingere. Cuvântul tăcere nu apare de loc în carte dar iubire aproape la fiecare pagină.
Când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi începi să te împlineşti.” spunea Antoine de Saint-Exupery.
„Dăruieşte-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” – Dalai Lama. Cartea aceasta are în ea toate aceste lucruri: de la dăruire la incertitudini, care, nu-i aşa, sunt condimentele vieţii.
Iată ce spune poeta
În mine lupte aprinse ai pornit
Și m-ai îngenunchiat într-un sfârșit
M-ai îngropat în traistă de povești
Pe care foarte rar le mai citești.
Şi dacă izvorul a fost descoperit, a fost scos la suprafaţă, suntem convinşi că de acum el va ţâşni ca o lumină a Celui ce ne-a dat lumina şi este deopotrivă cu noi. Dumnezeul literaturii veşnice să o ţină în palmele sale pe aceasta poetă deosebită!
Îi aşteptăm cu drag cărţile viitoare!
