Grâul roșu – sau mai bine spus, grâul roșu de Botoșani a rămas în istorie. Grâna care altădată făcea furori la export a dispărut complet din fermele românești, chiar dacă și astăzi o mai găsim listată între mărfurile de la Bursa din Londra.
Grâul roșu era renumit pentru cantitatea de gluten şi dulceaţa specifică a făinii rezultate. Familiile de cultivatori și mai ales cei care vindeu mai departe grâna se îmbogățiseră în perioada interbelică. Pe atunci, acest grâul pleca din zona Botoșaniului către destinații europene, precum Germania sau Marea Britanie.
Tehnologia de cultură a grâului roșu includea fertilizarea exclusivă cu gunoi de grajd. Deși de calitate, producțiile la hectar lăsau de dorit – cel mai mult obținându-se circa 1.500 de kilograme la hectar.
Când, în anii‘60, s-a încercat trecerea la îngrășămintele chimice și a pesticidelor, rezultatele au fost catastrofale în cazul grâului roșu. Recoltele obținute au fost aproape necomestibile, iar cum tendința și în agricultură era de industrializare, grâul roșu a fost înlocuit cu alte soiuri mai productive, în condiții noi de cultură.
La acest moment, grâul roșu se mai găsește numai în băncile de gene. El nu este, astfel, cu totul pierdut, chiar dacă astăzi nu mai este cultivat. Acest lucru s-ar putea schimba potrivit omului de afaceri botoșănean Gelu Tofan, care a afirmat de curând că în cadrul unui parteneriat cu o facultate din Iași am putea asista la reintroducerea grâului roșu de Botoșani în agricultura românească.
De precizat că grâul roșu face parte din tendințele la nivel mondial din industria panificației artizanale.
sursa: agrointel.ro
