Sâmbătă 4 august, la Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani, a avut o dublă lansare de carte, eveniment editorial la care au participat peste 40 de persoane. Alături de volumul „Urmaşi ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918” scris de jurnalistul botoşănean Gabriel Balaşa a fost lansată şi cartea „Eternul Dor” aparţinând jurnalistului bucovinean Nicolae Şapcă, redactorul şef al ziarului Monitorul de Hliboca şi vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi.
Printre cei care au făcut referire la cartea scrisă de Gabriel Balaşa s-a numărat şi profesorul Georgică Manole, scriitor şi critic literar, care în prefaţa lucrării „Urmaşi ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918” consemnează: „Gabriel Balaşa este un argint viu al presei botoşănene. Îl găseşti unde nu te aştepţi: într-un sat îndepărtat al judeţului Botoşani sau la Dorohoi ca, a doua zi, să afli că e la Chişinău. De acolo dă o fugă până la Cernăuţi, se opreşte şi într-un sat din nordul Bucovinei, pentru că are şi acolo prieteni, ca apoi să-l vezi agitându-se la un meci susţinut de FC Botoşani. Ţin minte că acum un deceniu în urmă a fost declarat cel mai bun ziarist sportiv al anului. Acum, alături de Ioan Rotundu şi Traian Apetrei, l-aş declara ca cel mai „umblător” jurnalist. Fiindcă aşa îi stă bine unui ziarist, să fie acolo unde au loc evenimentele. Cititorul acestei cărţi va constata existenţa unei dominante venită dinspre ceea ce frecvent numim jurnalism la faţa locului. Textele propuse de Gabriel Balaşa sunt rezultatul unor contacte directe cu sursa. Prezent în toate zonele locuite de români, din interiorul sau din exteriorul ţării, Gabriel Balaşa nu se sfieşte să treacă şi pe un jurnalism civic, punctele sale de vedere fiind adesea pliate pe o etică ce priveşte identitatea naţională. E drept că sentimentul românesc al fiinţei, apartenenţa la neamul din care s-a ivit sau admisibile puseuri de naţionalism ce îl domină adesea, îl duc pe Gabriel Balaşa şi către un pertinent „advocacy journalism” care îi scot în evidenţă caracterul participativ dublat de un militantism corect. Nu lipsesc nici opiniile, ca funcţii fundamentale ale unui jurnalist care se respectă şi, destul de des, nici impulsurile ce-l conduc către un jurnalism de opoziţie când e vorba de secvenţele cu referire la puterea politică din toate zonele locuite de români”.
Cuvinte de apreciere au rostit la adresa jurnalistului botoşănean profesoara Cornelia Viziteu – directorul bibliotecii botoşănene, jurnalistul Traian Apetrei, profesorul Dănuţ Huţu – directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani, scriitoarea Elena Condrei – directorul Editurii Geeea dar şi invitaţii de la Cernăuţi, respectiv Vasile Bâcu – preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, Adrian Medvedi – directorul Direcţiei Raionale de Cultură din Herţa, poetul Gheorghe Ungureanu şi, nu în ultimul rând, gazetarul Nicolae Şapcă invitatul special al jurnalistului Gabriel Balaşa. Iar pentru lucrarea „Eternul Dor”, gazetarul botoşănean a avut onoarea de a semna prefaţa cărţii unde, printre altele, menţionează:
„Ca orice ziarist, Nicolae Şapcă este şi un drumeţ al călătoriilor fără sfârşit în urma cărora a ticluit reportaje bine documentate, cum spuneam spre luare aminte. Neobosit, mereu dornic să descopere noi elemente ale românismului, îl găsim pe hlibocean ba admirând cu nesaţ ouăle încondeiate din Ciocăneştii Sucevei, ori la Vatra Dornei, ba la Dorohoi, sau la Piatra Neamţ şi în multe alte locuri pe care cititorii acestei cărţi le vor descoperi singuri. Şi mai are Nicolae Şapcă o obsesie pur românească, dorul nestins de Eminescu. Dovada? Tenacitatea şi sârguinţa cu care l-a aşezat, în ciuda greutăţilor!, pe Luceafărul Poeziei Româneşti fix în mijlocul Hlibocii. Dar gata cu elogiile, că bate la ochi…, sau cum spune o veche zicere românească, „Vorba lungă, sărăcia omului”. Drept pentru care dragi cititori, reiterez mesajul de la început, … cine n-are Şapcă, să-şi cumpere”.
