Preotul pensionar Octav Perju s-a mutat la cele veșnice în ziua de 27 iunie, în preajma sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost așezat în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Lozna. Sâmbătă, 30 iunie, după Sfânta Liturghie, a fost săvârșită slujba înmormântării de către un sobor de preoți din Protopopiatul Dorohoi.
În cuvântul de învățătură, preotul Daniel Precob, delegat din partea Protopopiatului, a evidențiat activitatea desfășurată de părintele în cei peste 30 de ani de slujire, iar părintele Dumitru Pascal, în calitate de preot paroh, a împărtășit celor prezenți că, în ultima vreme, părintele Octav tindea spre o stare de liniște și de împăcare cu toți cei pe care i-a cunoscut.
După terminarea slujbei, sicriul purtat de preoții slujitori a fost coborât în mormântul familiei, aflat curtea bisericii din satul natal.
Câteva date despre părintele Octav
S-a născut la 22 mai 1943 în comuna Lozna, județul Dorohoi, în familia preotului Octav și Emilia Perju.
În perioada 1959-1963 urmează cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, terminând al treilea din cei 19 absolvenți.
Pentru un timp lucrează ca revizor contabil, până pe 24 februarie 1966, când este înrolat în armată de către Comisariatul Militar din Petroșani și este repartizat la UM 01468 din Șimleu. În data de 14 iunie 1967 este trecut în rezervă cu gradul de sergent major, grad obținut datorită unui curs de subofițeri de rezervă urmat de acesta timp de 3 luni.
Se căsătorește în ziua de 22 mai 1970 cu tânăra Lucia Matache, originară din Fundu Herții.
Este hirotonit preot pe seama parohiei Iacobeni, Protopopiatul Botoșani, județul Botoșani în anul 1970. De-a lungul timpului a slujit și la parohiile Hudești (1976-1977), Șendriceni Gherghel (1979-1980), Ionășeni (1980-1982), Nichiteni (1982-1983), Cotârgaci (1983-1986). În anul 1986 iese la pensie urmând ca, după o perioadă de timp, să fie îmbisericit pe seama bisericii din satul natal.
Începând cu anul 2012 a desfășurat o intensă activitate liturgică alături de preoții din Protopopiat, arătând adesea o forță și o dorință de a sluji care surprindea pe mulți.
Dumnezeu să-l ierte!
(Pr. Marius Onofrei)
