La data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Romană sărbătoreşte ridicarea la cer a Sfantului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi in vreme de seceta. Sfantul si marele Proroc Ilie, inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Tradiţia apocrifă, care a transmis aceste detalii despre naşterea Prorocului, precizează ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni imbrăcaţi in alb invelindu-l in scutece de foc si, dindu-i numele, i-au dat sa mănince o flacăra, simbol al rivnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieţi. Incă din copilărie, ţinea strict toate poruncile Legii si se ţinea in permanentă in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neincetat si rugăciune arzătoare, care ii făcură sufletul ca focul si făcură din el modelul vieţii mănăstireşti. Născut la 27 octombrie 1837 in satul Qvareli din Kakheti, a invăţat la inceput acasă, cu mama sa să scrie şi să citească, pe lingă rugăciunea şi legea lui Dumnezeu. La virsta de opt ani a fost trimis să studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecuţi cu acesta aveau să lase urme de neşters in viaţa acestui sfant.
Ilie avea convingerea că o naţie care-şi uită istoria este ca un cerşetor "care nu ştie de unde vine şi incotro se-ndreaptă". De aceea a căutat să inspire concetăţenilor săi respectul pentru gloriile trecute ale naţiunii şi credinţa strămoşilor lor faţă de legea creştină şi faţă de poporul georgian.
Obiectivele principale ale vieţii sale au fost restaurarea independenţei naţionale şi autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toată convingerea de-a lungul intregii sale vieţi. Astfel, a inceput o muncă laborioasă de istoric, cercetind intens documente vechi şi demascind pe cei care falsificaseră istoria şi denigraseră poporul georgian.
Acest mare filozof, scriitor şi istoric repeta adesea ideea că "o naţiune care şi-a pierdut limba nu mai poate exista ca naţiune", dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgiană şi explicind eforturile sale ca această limbă să rămină limba principală de studiu in şcoli.
