Un preot din județul Botoșani spune bancuri și transmite pilde credincioșilor pe contul său de pe rețeaua de socializare Facebook. Este vorba de părintele Teodor Ciurariu de la Spitalul Municipal din Dorohoi, absolvent al facultăților de Teologie și Istorie.
Acesta și-a creat pagina de Facebook, însă, pe lângă fotografiile și mesajele prin care promovează Biserica Ortodoxă Română, are și un mesaj laic, pe placul tinerilor cu cont pe rețeaua de socializare. El glumește, folosește emoticoane și are nu mai puțin de 4.800 de prieteni.
În sâmbăta Învierii, preotul a scris, spre amuzamentul internauților, un mesaj plin de umor.
„Vă rog mult să nu-mi mai trimiteţi iepuri, răţuşte şi alte poveşti îndemnîndu-mă să pasc fericit.
???Pentru orice creştin, Pătimirile, Răstignirea şi Învierea lui Hristos sînt cel mai important moment al vieţii. Mulţumesc pentru înţelegere”, a scris părintele.
Preotul Ciurariu, în vârstă de 52 de ani, are, de asemenea, o multitudine de bancuri bune pentru care a primit sute de like-uri de la prietenii virtuali, însă și pilde interesante.
Iată unul dintre bancuri:
Un catolic, un protestant, un musulman și un evreu discutau la masa de prânz:
Catolicul:
– Am o avere mare… Voi cumpăra Citibank!
Protestantul:
– Sunt foarte, foarte bogat așa că voi cumpără General Motors!
Musulmanul:
– Sunt prinț, sunt fabulos de bogat.. Intenționez să cumpăr Facebook!
Evreul a mestecat calm în cana de cafea, a așezat lingurița pe masă, a sorbit liniștit din cafea, s–a uitat la ei și le–a spus pe un ton indiferent:
– Nu vând!
Iată și o pildă plină de învățăminte sugerată de Teodor Ciurariu, postată miercuri pe Facebook:
Am o întâlnire cu Dumnezeu……
?
…Un pustnic se ruga cu multă putere și stăruință, dorind să-L întâlnească pe Dumnezeu. După multă osteneală a izbutit să stabilească o întâlnire cu El…
– Mâine, sus pe munte! i-a spus un Înger.
A doua zi pustnicul s-a sculat foarte de dimineață și a privit muntele. Era cu desăvârșire curat, fără nici un nor. A pornit, așadar, bucuros și cu o teamă sfântă spre vârful muntelui.
La un moment dat, în timp ce mergea de-a lungul cărării, a întâlnit un om care căzuse în mărăcini și i-a cerut ajutorul.
– Îmi pare rău, dar mă grăbesc pentru că am „întâlnire” cu Dumnezeu, a răspuns pustnicul și și-a continuat drumul.
Puțin mai sus a întâlnit o femeie care plângea lângă fiul ei bolnav.
– Ajută-mă, te rog! l-a rugat aceea.
– Îmi pare rău, dar nu am vreme, căci Dumnezeu mă așteaptă în vârful muntelui.
Și a început să meargă mai repede ca să nu întârzie. Dar acolo unde cărarea devenise mai abruptă, a văzut un bătrân istovit care, întinzându-i burduful, i-a spus:
– Nu mai pot continua drumul. De aceea te rog: mergi și umple-mi burduful cu apă din izvorul de mai jos.
– Fă răbdare, omule bun! Am întâlnire cu Dumnezeu și nu vreau să întârzii.
Când, în cele din urmă, pustnicul a ajuns în vârful muntelui, la ușa colibei, unde trebuie să-L întâlnească pe Dumnezeu, a aflat o hârtie agățată pe care scria:
– Iartă-Mă pentru că nu sunt aici, dar am mers să-i ajut pe cei pe care tu nu i-ai ajutat în drumul tău spre Mine.
