Joi, Înălţarea Sfintei Cruci: Ce nu se face în această zi de sărbătoare

Inaltarea Sfintei Cruci a Domnului, praznuita la 14 septembrie, este cea mai veche si cea mai importanta dintre sarbatorile credinciosilor ortodocsi, consacrata cinstirii Sfintei Cruci. La data de 14 septembrie, se celebreaza descoperirea sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Iisus Hristos pe Muntele Golgota. Imparateasa Elena a fost trimisa de fiul sau, imparatul Constantin, sa gaseasca crucea pe care a patimit Iisus.

Totodata, Ziua Crucii aminteste de un moment semnificativ din viata Sfintilor Imparati Constantin si Elena. La Roma, imparatul Constantin avea razboi impotriva lui Maxentiu, un persecutor al crestinilor (307-312).

Ziua Crucii, asa cum se numeste sarbatoarea in popor, este cinstita prin post si praznice. Se posteste pentru sanatatea familiei, pentru spor si pentru bunastarea gospodarilor. Credinciosii sfintesc la biserica ulcele noi pline cu miere si lapte; de toarta canitelor se leaga cate un fir de ata rosie, iar fiecare cana este acoperita cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomana saracilor, in memoria rudelor decedate.

Se spune ca in ziua de Inaltarea Sfintei Cruci se termina vara si incepe, cu adevarat toamna. Popular, se spune ca, daca tuna in aceasta zi, va fi o toamna lunga, iar daca trece un card de ciori, va cadea bruma.

Se spune ca in aceasta zi se ascund serpii si ganganiile, caci se pregatesc pentru toamna. Dupa Ziua Crucii nimeni nu mai are voie sa omoare serpi. In aceasta zi, nu se taie lemne, ca sa nu vina serpii in casa.

Cine gaseste fragi dupa Ziua Crucii nu trebuie sa ii manance, caci sunt ai mortilor. Se spune ca perele culeze in aceasta zi sunt bune pentru a vindeca afectiunile.
Nu este bine ca, de Inaltarea Sfintei Cruci, sa se manance usturoi, nuci, prune si pestele. Este recomandat sa se tina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului si a trupului.

Nu este voie, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, sa se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile. Nu se culeg strugurii din ultima tufa de vie, caci se considera o ofranda adusa Domnului, fiind „Strugurii lui Dumnezeu”.

 Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea parul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

In aceasta zi se bat nucii in gospodariile in care ritualul nu a fost implinit de Sfanta Maria Mica. Tot acum, se aduna din paduri si ramurile de alun. Traditia spune ca atunci cand sunt recoltate in Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase si sunt unelte folositoare fantanarilor care vor sa depisteze noi izvoare subterane.