Niciun tânăr cocalar, nesimțit, neinstruit, analfabet sau prostcrescut nu poate fi periculos pentru cei din jur atâta vreme cât li se cunoaște … profilul, ca să folosesc un termen la modă pe rețelele de socializare. Știi de ce sunt în stare și drept urmare, îi eviți, îi ignori sau îi tolerezi. O altă categorie – din fericire, limitată din toate punctele de vedere – este astăzi o potențială creatoare de stări și fapte de-a dreptul … nashpa, dacă nu li se pune botnița sau piciorul pe gât atunci când sar pârleazul bunului simț și al normalității.
Este vorba de acei tineri tupeiști (puțini la număr!) care, aidoma javrelor înnebunite la mirosul de sânge, trag precum musca la dosul expansiv al calului, în zona politică fiind convinși că, la subcapacitățile lor intelectuale de ”târtani” retardați, asta e unica și simpla cale de a parveni. Repet, din fericire aceștia nu reprezintă decât o fărâmă din tineretul de astăzi dar, având în vedere potențialul lor distructiv trebuie musai opriți și loviți peste creangă atunci când, ajunși prin fitile în anticamera butoanelor, vor neapărat să se instaleze turcește (scaunul fiind ocupat!) în fața tabloului de comandă al vreunei instituții publice. Asemenea indivizi care pe vremea lui Ceașcă ar fi intrat la facultate numai dacă îndesau în buzunarul portarului bancnota roșie de zece lei, îmbracă astăzi, fastuos, ori de cîte ori au ocazia, diploma de carton cumpărată de tăticul cu bani grei. La fel ca și posturile pe care le ocupă!
Ei bine, acești ”titrați” doar în ale delațiunii, șmecheriei, perfidiei și lingușelii, după ce se văd fixați pe postul pentru care au plătit zeci de … salarii minime sau au … ”muncit în campanie”, încep să dea din coate și să se bage în seamă, considerând că avansarea până la vârful piramidei instituționale este ceva la fel de firesc precum pupatul aproape zilnic al ghiulului sau dosului vreunui ștab de partid. Sfătuiți și încurajați de cele mai multe ori de niște babaci care s-au fofilat prin viață pozând cu o perfidie maximă în ceea ce se cheamă ”oameni de treabă”, secăturile cu ceafa groasă și creierul subțire demonstrează pe deplin adevărul principiului ereditar conform căruia, ”din stejar, stejar răsare, dintr-un prost, un prost mai mare”.
Această goană a loazelor și javrelor partinice după poziții privilegiate și implicit după sacul de parale care – cred ei, li se cuvine! – provoacă un total dezgust în rândurile masive ale tinerilor care au absolvit pe știința lor, facultăți bine cotate pe piața universitară, care aplică în dreapta și în stânga doar-doar s-o găsi un privat care să le aprecieze calitățile. Că la instituțiile statului nu au nicio șansă, porțile politice ale acestora deschizându-se numai în condițiile prezentate direct sau voalat, mai sus. Dacă aceste porți s-ar deschide măcar din când în când la valoare și competență, multe s-ar schimba în bine în România. Dovada acestei afirmații este pe deplin demonstrată de managerii celei mai mari și prospere societăți comerciale botoșănene (ELSACO) care, făcându-și un crez din a angaja și promova tineri bine școliți și capabili, au ridicat firma la un nivel emblematic pentru un județ cu uriașe resurse umane dar transformat de către politicienii de după ”răscoluție” într-un capăt de țară eminamente … social-”derahat”!
