Nu sunt nici pe departe fanul teoriilor conspirative și cu atât mai puțin al scenariilor apocaliptice dar, o călătorie efectuată zilele trecute în inima Transilvaniei la Alba Iulia, mi-a dat serios de gândit în acest sens. Investiții uriașe în infrastructură, șosele acătărilea finalizate, furnicar de tiruri pe traseu (deci economia se mișcă!), o mulțime de sedii de firme răsărite la periferiile orașelor. Concluzia care se trage ar trebui să ridice mari semne de întrebare în căpățânile pătrate ale guvernanților-măscărici de pe malul Dâmboviței. Ardealul e altceva, nu e România pe care o știu muntenii, oltenii, dobrogenii și moldovenii. Nu e România pe care o croiesc Miticii social-democrați de la Bucale care trăiesc cu impresia că o națiune se dezvoltă prin mărirea pensiilor, salariilor, alocațiilor sau ajutoarelor sociale. Nu! De trei ori sau de un milion de ori, nu! O națiune se dezvoltă dacă investițiile în infrastructură, educație și sănătate înlocuiesc risipa banului public pe găurile enumerate mai sus. Investițiile din Ardeal, coroborate cu sărăcia întreținută cu dinții guvernamentali în Muntenia, Oltenia și Moldova mă duc cu gândul la un deloc fantasmagoric plan de rupere a României : Ardealul la Vest și celelalte regiuni la Est. Toate indiciile de până acum conduc spre acest negru scenariu. Inclusiv numirile de miniștri fără anvergură, fără cunoștințe temeinice, fără viziune.
Până și premierul, cât a fost el de umflat cu pompa în ceea ce privește capacitățile-i manageriale, ne apare pe scena politică exact ca un actoraș de mâna a treia care poartă tava lui Livucu de colo, colo. Partea dureroasă e că unii dintre acești miniștri, gâdilați la orgoliu de numirea pe un asemenea post, nu sunt interesați decât de imagine și de CV-ul lor fără alte calificări anterioare dar cu titulatura de mare impact – ministru! Ministru de paie sau de rahat cu apă rece, pentru că politica ministerului nu e rezultanta inițiativelor sau viziunilor lui (de unde să ceri așa ceva politicianului de Dâmbovița?), ci este pur și simplu un scenariu păgubos scris de alții pe care el, domnul ministru, se ostoiește să ne demonstreze că e propriul lui gălătuș scremut din țeasta sa constipată! Aș fi înțeles investițiile din Ardeal dacă acolo, PSD-ul ar fi avut (vreodată!) un fief al său. Dar așa? Aleșii pricăjiților și năpăstuiților din Teleorman, Oltenia, Botoșani sau Vaslui, neocomuniști capitaliști deghizați în social-democrați (sub acoperire!) uniformizează cu mult zel și patos aceste regiuni dar nu în bunăstare ci în sărăcie, împingându-ne cu sau fără știința lor în câmpul gravitațional al Moscovei. Drept pentru care, aceștia nu ar merita sub nicio formă vreun … like (dacă au pagină de FaceBook!) ci o … Laikă să-i muște de fundul care le dă pe dinafară din cap!
Așa stând lucrurile, este posibil ca la 100 de ani de la 1918, să sărbătorim nu Marea Unire ci alăturarea celor două Moldove despărțite de Prut și împărțite de frații care făceau schimburi comerciale cu noi după război, luându-ne grâul în timp ce noi le dădeam petrolul! Din păcate, alăturarea aceasta, dacă se va produce, nu va avea decât un singur scop : crearea unei zone tampon tip ”ciuca bătăilor” între Est și Vest care să aibă în fișa postului sarcina de a încasa și colecta toate bobârnacele pe care cei mari și le vor da unul altuia direct, pe sub masă, pe sub apă sau prin aer. Iar cei de la NATO, ca să ne convingă că suntem protejați precum Caraimanul în fața vântului, ne vor mai construi poate, vreun scut la … Desupărelu!
