De mii de ori mi-am pus retoric întrebarea: trăiesc într-o în țară normală? Răspunsul inițial – un NU hotărât! – s-a transformat ușor-ușor într-un DA fără echivoc dar și fără speranță… Explicația-i logică: e normal să se producă tot felul de … știri gen PRO TV ora 17 prin satele noastre din moment ce stâlpii acestor așezăminte nu mai sunt de mult școala și biserica ci bodega și magazinul mixt unde se vinde la pahar matraflox de 30 de grade cu doar un leu suta de grame. Iar leul sau leii sunt trecuți la caiet și încasați în ziua în care bunica primește pensia sau când se distribuie ajutoarele sociale. E normal să avem lideri fără substanță, panglicari și zeflemiști, ei fiind fără nicio exagerare, oglinda fidelă a electoratului cel prostit înainte de alegeri cu maisusamintitul matraflox și cu fanfarele dogite deșirate pe toloaca din vatra satului. De altfel, faptul că mulți alegători pot fi duși cu preșul în ce direcție vor politicienii, ne demonstrează clar că zicala ”orice popor își merită conducătorii” (cu reciproca la fel de valabilă!) este cât se poate de corectă și plină de adevăr. Îmi amintesc o secvență consumată în urmă cu mulți ani când, un politician ajuns astăzi foarte aproape de vârful piramidei politice locale, își instruia cu simț de răspundere activiștii de partid în preziua alegerilor: ”Dați-le de băut trotilul pe care ni l-a trimis X, să se îmbete până și clopotarul satului și sigur vom câștiga o grămadă de voturi. Dați-le și la dușmani că dacă vor fi beți, o parte dintre ei tot vor pune ștampila pe noi că suntem bine poziționați pe buletinul de vot!” În atari condiții ce pretenții ar trebui să mai avem de la al nostru drag popor? Așa cum viața bate filmul, tot așa, realitățile românești șochează prin veridicitate. Și dacă suntem corecți și ținem cont de ele, concluzia nu poate fi decât una: normalitatea este în Românica la ea acasă!
Tot normal este și faptul că, înfipți sănătos în politică, sunt șmecherii, parveniții și ciorditorii, oamenii cuminți și cu bun simț nefiind capabili să mintă, să păcălească, să fure, să înșele sau să se împroaște cu rahat din cap până în picioare. În concluzie, electoratul nostru – recte același drag popor român – dă măsura normalității și nu politicienii. Că de eram pe alte meridiane, aleșii noștri ar fi fost trimiși … ”pe repede înainte” la curățat latrinele! Dar, viețuind în arcul carpato-danubiano-pontic, clasa politică s-a mulat perfect pe normalitatea existentă, nefiind preocupată decât de procentele care pot decola sau pot ateriza pe pistele lor roșii, galbene, verzi sau căcănii. Din această cauză, PNL-ul este la momentul actual în cea mai de necontestat normalitate. Compus din două … ”etnii”, liberalii, cu ale lor 18 procente sau câte or mai fi având sunt rezultatul adunării celor vreo 6 procente ale PD-ului la cele vreo 12 ale PNL-ului. Deci mai mult decât normal.
De partea cealaltă, PSD-ul adică stângismul, rămâne constant cumva, cauza fiind cât se poate de … normală! În cei aproape 45 de ani de comunism, sămânța de … capitalism a fost ”erbicidată” la greu cu ”Roșu de Moscova” (mult mai otrăvitor și păgubitor decât ”Verdele de Paris”!) astfel încât, după 1990, firavele mlădițe au rămas închircite și lălâi. Așa stând lucrurile, normalitatea e omniprezentă la noi. Că acest tip de normalitate nu este înghițit de elita intelectuală a țării este foarte adevărat dar cum în democrație minoritatea trebuie să aibă … ”ciocul mic”, cele câteva procente de oameni cu scaun la cap vor asista la disoluția românismului fără să poată face absolut nimic. Disoluție normală și ea, în condițiile în care reacția ireversibilă este deja pornită. Mi-e groază să mă gândesc ce vor deveni Eminescu, Enescu și toți ceilalți corifei ai neamului, peste o sută de ani! Atunci, străinii vor numi cu siguranță situația existentă – normalitate…
One thought on “Marțea neagră: Da, trăim într-o țară normală!”