Marțea neagră: Despre legea fumatului, fumători și …”fumăgari”

   ”Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți n-o pot scoate.”

Cu siguranță că pe principiul acestei vechi zicale românești își desfășoară somnul dulce în parlament aleșii noștri  din moment  ce o lege pe care au nășit-o ani de zile a ieșit mai proastă și mai fără noimă decât însăși inițiatorii și făuritorii ei.  Ca să păstrez  spiritul documentelor oficiale voi preciza, pentru a nu exista dubii, că e vorba de legea fumatului, lege având drept actori pe cei ce fumează numiți în continuare fumători și pe cei care au … elaborat ”minunăția” de act legislativ, numiți în continuare … fumăgari!  Respectivul document, în loc să pună  acest… hai să-i  zicem viciu, pe un făgaș firesc și adecvat mileniului trei, provoacă situații ridicole, halucinante chiar, demne de cascadorii râsului și de antica emisiune TVR1  ”Reflector”!  În afară de urâta,  chiar dizgrațioasa imagine (pe care nu credeam să am … privilegiul de  a mi-o impregna pe retină în România!) a femeilor fumând în mers pe stradă, a mai apărut, la ceas de … iarnă și fenomenul ”dârdâitul”,  consemnat cu preponderență atunci când afară sunt multe grade lipsă. În aceste vitrege condiții meteo, vezi în jurul unei mese înalte până la piept și mică în diametru precum un capac de oală, dând cu pasiune nebunească din picioare și învârtindu-se în jurul ei precum bărzăunii, maturii și junii atinși de ”vițiul” trasului în piept. Faptul că a doua sau a treia zi vor fi clienții medicilor de familie și ai farmaciilor nu prea pare să aibă importanță atunci când e vorba de sănătatea nației. Că ăsta cică ar fi scopul alungării fumătorilor din spațiile închise, afară în frig și vânt! Trec peste modul în care ”fumăgarii” au descris și precizat aceste spații – cu doi, trei sau patru pereți, cu tavan, dușumea sau alte elemente care, pentru a fi imaginate și transpuse în faptă conform legii, ar da dureri de cap până și constructorilor de profesie!

       Sunt întrutotul de acord  că e absolut contraindicat să se fumeze în școli, instituții, spitale, cinematografe, supermarketuri, biserici, locuri unde se servește masa dar,  în cafenele, de ce nu s-ar putea fuma, domnilor ”fumăgari”?  Că doar nu vine omul la cafenea ca să poată lua pilula antidepresie, să citească vreun roman sau să se roage la vreun sfânt! Nu! La cafenea se merge pentru a socializa, a bea o cafea, a fuma, a lua una mică și alte asemenea practici neconvenționale care mai alungă cât de cât stresul și încruntarea cetățeanului determinate de altfel, tot de voi, cei care îi  influențați atât de anapoda, viața. Cine nu fumează, poate merge la restaurant sau cofetărie, la biserică sau în parc, la muzeu sau la cinema. Că la shopping e mai dificil pentru românașii noștri. Așadar, e absolute normal să nu se fumeze în sălile restaurantelor unde se servește masa dar în cafenele parcă e prea de tot să nu fie voie a fuma! Cum s-ar spune, protejăm o parte dintre cetățeni de fumatul pasiv și îi împingem în frig, zloată sau caniculă (tradus, le punem sănătatea în pericol!) pe alții care, zicem noi, sunt vicioși. Oare? Asta ca să nu mai amintesc aici de evenimentele private (nunți, aniversări, botezuri) când aceleași reguli scoase pe piață de aceiași ”fumăgari” sunt impuse participanților încălcându-li-se un drept elementar : acela de a-și petrece momentele  importante din viața lor așa cum consideră ei, bineînțeles cu respectarea normelor  legale, de conduită,  moralitate și decență. Cunoscând foarte bine fenomenul fumatului dar și al … nefumatului (am fost 30 de ani fumător și de 10 sunt nefumător!)  cred că  aleșii despre care am vorbit mai sus au  votat ca de obicei la hurtă, negândind nici măcar o clipă la consecințele – grave sau hilare –  ale activității lor de scărmănare a bilelor. Votul cu bile, adică.  În plus, trimișii noștri la Palatul din curtea unde se protestează în chiloți și șosete diferite nu au aflat probabil de  o altă zicală, de data asta latină,  ”Est modus in rebus”. Adică,  este o măsură în orice lucru!