Deși a făcut carieră în mediul on-line, noțiunea de ”postac” a rămas, pe bună dreptate, în afara DEX-ului. Explicabil, dacă ne gândim ce reprezintă această clică de litere : un șobolan care, în fața monitorului și în spatele lumii, se crede a fi tigru. De acolo, din poziția … ”nebipedă”, șobolanul-postac scuipă, înjură, murdărește și batjocorește pe oricine nu gândește ca el. De fapt, pe oricine care își permite umanul lux de a gândi liber. Sub mușuroiul anonimatului, asemenea unei cârtițe deranjate vădit de orice rază de lumină, șobolanul-postac își varsă veninul cu furie asupra oricărui concetățean de altă ideologie, religie, clasă socială etc. provocând de multe ori adevărate drame în familia sau comunitatea de un de provine elementul-țintă.
Cum ai îndrăznit să gândești altfel decât el, cum devii bețiv, drogat, homosexual, curvar, încornorat, hoț, retardat, rahat, ratat și alte multe asemenea invective garnisite din belșug cu înjurături, agramatisme, blesteme sau amenințări. Lipsa totală a curajului de a-și exprima părerile corozive pe …”persoană fizică” este atât de frustantă pentru șobolanul-postac încât îi anchilozează puțina materie cenușie de care dispune transformându-l într-un umanoid fără personalitate, fără ambiții, ușor de condus și manipulat. Adică în prototipul perfect al suporterului partinic. Din acest motiv rozătorii de tastaturi sunt aruncați de către propagandiștii politici în linia întâi a frontului publicațiilor on-line sau a rețelelor de socializare, fiind de multe ori stimulați financiar după ce în prealabil li s-a stabilit și o normă de postări.
Comentariile lor – cred mințile înfierbântate din capul activului de partid – ar putea induce în rândurile electoratului anumite curente și idei. Greșeală! Mare greșeală. Orice om cu creierul la purtător este conștient de faptul că în spatele unui comentariu răutăcios nu poate să fie decât un șobolan-postac direct sau indirect interesat. Niciodată un om normal nu va comenta pe net folosind injurii, invective, apostrofări grosolane sau aprecieri lipsite de bun simț și decență. Ca să nu mai amintesc și faptul că așa numitul dialog dintre postac și subiectul lui pleacă din start dintr-o poziție flagrantă de inegalitate: subiectul cu identitatea la (prea multă!) vedere iar șobolanul pitit mișelește sub un nume fals. Din această poziție injustă, năpârca va arunca dinspre taste veninul în care el adastă permanent precum fetusul în formol. Că nu poți nicidecum să dai ce nu ai: curaj, decență, responsabilitate, bun-simț. Din fericire pentru lumea normală, vin vremuri tulburi și grele tare pentru ei.
Legislația, în sfârșit, se face simțită și în acest domeniu năpădit total de tehnologie iar depistarea lor, a șobolanilor-postaci este una dintre cele mai simple operațiuni în era avansat-tehnologică a mileniului trei. De la recunoașterea amprentei vocale până la localizarea cu precizie a bârlogului rozătorului sau identificarea facilă a aparaturii de care acesta se deservește, toate acestea sunt astăzi căi ușor de parcurs pentru instituțiile abilitate ale statului care vor avea ca temă deratizarea și deparazitarea mediului on-line.
Carevasăzică șobolanilor, continuați să jigniți, să înjurați, să insultați, să defăimați sau calomniați pe cei ce nu vi-s dragi dar numai și numai dacă sunteți dispuși să umblați adânc în pungă sau și mai rău, să vă mutați la o gazdă ce abia așteaptă să scăpați jos săpunul la spălătorul comun! Succes la postări!
One thought on “Marțea neagră: Despre șobolanii-postaci și simplele metode de deratizare”