Marțea neagră: Cangrena liberală și poporul stângaci

Un sistem democratic fără opoziție este exact ca un om fără o mână. Nici nu contează care,  pentru că membrul rămas va ajunge în final să-și completeze … fișa postului cu o parte din atribuțiile absentului sau dispărutului! Bineînțeles că în orice trebușoară s-ar implica, va acționa de pe poziția sa normală, în așa fel încât să-i fie totul cât mai comod și cât mai la îndemână.  În lipsa unei opoziții acătărilea, Românica noastră – ciungă de-a binelea după hăcuiala roșie-însângerată  din 11 decembrie  – a ajuns să folosească pentru traseul ei european o proteză, marca … ”Johannis” care încearcă să suplinească brațul drept, cangrenat cam pe la toate articulațiile și falangele.

Atât pe plan local cât și pe plan național, PNL-ul (că el ar fi trebuit să fie brațul drept!) e amorțit și fracturat tare  de tot, negăsind nicicum calea spre întremare. Dacă la București Domnița Ralu mai mișcă din când în când câte-un deget doar ca să ne arate că organismul e viu, la Botoșani, în afară de ”minisfatul de cafenea” din week-end cu presa,  nu se întâmplă absolut nimic. Categoric, nu ne-am fi așteptat ca aleșii cei … aleși să se ia la trântă dreaptă cu ursul roșiatic dar măcar la începutul unei ordini în casa lor atât de deranjată după alegeri, tot ne-am fi așteptat.  Dar nu, demisiile nu au fost demisii, cenușa și-au turnat-o fiecare în capul celuilalt iar cei cu adevărat responsabili de  (în)frângerea în două bucățele a săgeții liberale așteaptă pe burtă să se așeze apele, doar-doar or rămâne tot ei la butoane. În ăst timp, liberalii de rând, revoltați, derutați și păcăliți ca întotdeauna, încep să tragă cu coada  lentilei la … alde multisoțul Călin în speranța că de acolo va veni vehiculul cu girofar galben ca să salveze liberalismul uitând desigur că respectivul girofar e roșu de-a binelea de prin 2007. Nu, domnilor, nu visați cai … galbeni pe pereți! Odată ce a dat și și-a dat mâna social-democraților, Tăriceanu  a demonstrat că nu este decât fata fără zestre ajunsă nevastă de bogătaș. El nu-i nicicum de dreapta ci pur și simplu e un membru de mijloc folosit de stânga cu multă dibăcie pentru a atinge marea jubilare. Îndreptarea speranțelor unor liberali către partenera de budoar a chiaburului ginerică cu casa pe  n-șpe străzi din Alexandria cea fără librării, este în mod cert o mare eroare.

     Situația în care este azi PNL Botoșani se datorează și  faptului că galbenii nu prea au avut parte în ultimul deceniu de o conducere cât de cât democratică, ci doar de … păstori gen ”el lider maximo” care, asemenea nucilor bătrâni nu au lăsat nimic să crească la umbra lor. În plus, comportamentul dictatorial din interiorul partidului, instaurat de cel ce-și spunea  ”Împărat” și preluat de succesori  a condus la migrarea în exterior a vocilor dizidente, fapt care a șifonat și mâzgălit imaginea celei mai vechi grupări politice din România. În atari condiții (vitrege tare, ce-i drept!)  liberalii de rând nu trebuie să mai aștepte para mălăiață de la actualii lideri ci să se adune și să-și aleagă un conducător.  Cinstit, corect,  necondamnat, nemurdărit pentru că politica viitorului apropiat nu se va mai asemăna cu prosteala de până mai ieri. Liderii en-titre, copreședinți, vicepreședinți sau ce-or mai fost,  și-au arătat măsura faptelor. Plecarea lor e prima măsură necesară (nu și suficientă!) pentru evitarea căii spre prăpastie. Trebuie un suflu nou,  trebuie o altfel de politică și tocmai de aceea, mi-e imposibil să cred că din atâția și atâția liberali nu poate fi găsit unul care să facă ordine în casa răvășită a galbenilor. Mi-e imposibil să cred că, înconjurat de o echipă bine intenționată și curățată de oportuniști, fripturiști, pupincuriști, yesmeni și curve mai mult sau mai puțin politice,  un lider nou nu ar putea îngălbeni măcar un pic mic harta județul nostru mult prea roșie și ciungă de-a binelea! Cangrena liberală ne face un popor … stângaci și asta nu e deloc bine pentru democrație.