Marțea neagră: Penali din toate partidele, lăsați-ne!

Sunt în lumea asta mare o sumedenie de țări unde nivelul de trai e sus, sus de tot, oamenii zâmbesc pe stradă, sunt amabili, sunt educați, curați și civilizați. Toate aceste țări au la baza funcționării statului un sistem democratic bine pus la punct în cadrul căruia, actorii principali sunt, de bună seamă exponenții partidelor politice. Partide care dau consistența, direcția și sensul societății iar cetățenii, indiferent de opțiunile lor politice, respectă traseul jalonat de cei care se află la timonă sau, pe limba noastră mult prea balcanică, ”la butoane”! Din fericire pentru trăitorii din aceste țări, obiectivul fundamental al partidelor este unul singur, mai presus de toate celelalte: bunăstarea poporului. Pentru concretizarea acestei bunăstări, cei de la timonă cunosc pe de-a rostul rețeta succesului: educație, sănătate și infrastructură.

Deși au trecut aproape trei decenii de la schimbarea de macaz ideologic, în Românica noastră niciun partid politic nu s-a omorât să se încumete a se avânta pe una din cele trei direcții amintite mai sus.  Ba dimpotrivă! Scopul și dezideratul lor a fost să aibă în … pază și apărare cât mai mulți proști și asistați sociali pentru că nu calitatea ci cantitatea voturilor contează. Și de aici s-a pornit lanțul slăbiciunilor: noncalitate la vot, noncalitate în guvernare și tot așa.

Actualele grupuri politice ale neamului nu vor să priceapă realitatea atunci când glăsuiesc prin trompetele lor la ceas de seară pe ecranul televiziunilor supraobediente  că  totul se întâmplă din cauză că strada este cuprinsă de un curent antisistem. Că strada este împotriva partidelor politice. Nu, domnilor! Strada este împotriva modului în care au acționat și acționează partidele politice asemănate eronat de către analiști cu grupările de tip mafiot. De ce eronat? Pentru că până și mafioții au niște principii de la care nu se abat, au niște valori pe care le respectă, au niște țeluri pentru care sunt pregătiți să plătească chiar și cu viața. Liderii politici din România zilelor noastre – locali sau naționali –  trăiesc în cu totul alte sfere din moment ce nu înțeleg că strada, lumea de rând adică, nu mai vrea tipul de politică de până acum. Nu mai vrea penali, nu mai vrea condamnați, nu mai vrea lupi care să le păzească oițele lor mulse și răsmulse. Din moment ce un așa-zis om politic a fost dibuit ori că a comis un abuz în serviciu ori că a dat iama în banii obștei ori că și-a folosit influența în scopuri necurate, cu ce argumente ne-ar mai putea convinge pentru a-l lăsa din nou lângă butoiul cu miere? E limpede că pentru un om instruit, locul unui asemenea individ e oriunde numai în politică și administrație nu! Dar ce ne facem cu cei neinformați, cei săraci cu duhul, cei care pentru un litru de ulei sau o pungă de zahăr îi dau cu nonșalanță votul?

Soluția în acest caz vine tocmai de la stradă. Legea lustrației! Lege pe care partidele, mai întâi, trebuie să o aplice în interiorul lor și apoi, în absolut toate instituțiile statului.  E singurul mod de a scăpa de nesimțiții tupeiști care ar vinde-o și pe mă-sa doar-doar or ocupa o funcție politică sau administrativă care să le ofere imunitate și parale bugăt! În concluzie, nodul … gordian al românilor se poate desface foarte simplu folosind nu sabia ci cuvintele. Cuvinte care, aidoma unei parole, ne pot asigura intrarea în normalitate: penali din toate partidele, lăsați-ne!