FOTO Singurul muzeu dedicat ultimei mari răscoale ţărăneşti din Europa. Muzeul unde sunt redate scene din viața țăranului botoșănean

În oraşul Flămânzi, o mică localitate din judeţul Botoşani, se află singurul muzeu din ţară dedicat ultimei mari revolte ţărăneşti din Europa. Amenajat cu fonduri europene, Muzeul Ţăranului Român şi al Răscoalei de la 1907 a fost inaugurat în urmă cu două luni, scrie ziarul Adevarul.

În urmă cu 110 ani, pe 21 februarie 1907 în satul Flămânzi din judeţul Botoşani, pe moşiile arendate de fraţii Fischer, evrei din Bucovina, izbucnea scânteia ultimei mari răscoale ţărăneşti din Europa. Cunoscută în istoriografie drept Răscoala de la 1907, revolta ţăranilor s-a întins pe tot cuprinsul ţării, conace boiereşti fiind incendiate, iar arendaşi şi vechili de moşie au fost alungaţi şi în unele cazuri ucişi sau bătuţi.    Răscoala a fost înăbuşită în sânge cu ajutorul armatei şi în urma unor măsuri guvernamentale speciale. Răscoala a tras însă un puternic semnal de alarmă, fiind urmată de legi speciale pentru îmbunătăţirea stării ţărănimii, dar şi pentru marea împroprietărire. Pentru a comemora acest moment deosebit de important din istoria românilor, la Flămânzi, acolo unde s-a declanşat răscoala, a fost amenajat în urmă cu două luni, un loc de aducere aminte: un muzeu dedicat revoltei pălmaşilor, dar şi a ţăranului român de acum mai bine de 100 de ani.
Muzeu unicat în ţară

„Este un muzeu extrem de important şi chiar unicat am putea spune. Aici sunt exponate deosebite, care aduc aminte de răscoala de la 1907, dar şi care prezintă o istorie etnografică a locurilor. Ajută orice vizitator să înţeleagă contextul în care s-a produs această răscoală şi să-i cunoască prin intermediul artefactelor pe cei care au declanşat-o“, spune Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu din Botoşani.

Clădirea muzeului, o fostă bancă

Oraşul Flămânzi se află la aproape 40 de kilometri de municipiul Botoşani şi practic este o localitate semi-rurală. Ridicat la rangul de oraş în 2004, Flămânziul are o tradiţie sătească de peste 600 de ani, fiind secole de-a rândul parte a vechilor moşii boiereşti, ale familiilor Balş şi Sturdza. Pe una dintre uliţele cu case ale Flămânziului, denumită sugestiv „strada 1907“, nu departe de centrul localităţii, se află „Muzeul Ţăranului din Flămânzi şi al Răscoalei de la 1907“. Este unul dintre cele mai noi muzee deschise în ţară.

A fost inaugurat la 1 decembrie 2016 şi încă de la prima vedere, muzeul impresionează prin frumuseţea clădirii care-l adăposteşte. Este vorba despre o casă mare, de început de secol XX, ridicată cu meşteri străini şi materiale de cea mai bună calitate. A fost construită în 1910 şi a servit până în 1930 drept sediu de bancă, mai precis al băncii „Triumful“ înfiinţată de învăţătorul Constantin Maxim. Din 1930 până în 1990, frumoasa construcţie a fost transformată în sediu al Primăriei Flămânzi. Odată cu schimbarea regimului politic din 1990, în această clădire se mută Ocolul Silvic, pentru ca în doar doi ani să fie pur şi simplu abandonată. Clădirea apoape se năruise, când a fost salvată de dorinţa administraţiei locale dar şi a specialiştilor de a înfiinţa acest muzeu al răscoalei de la 1907. În 2015 au fost accesate fonduri europene prin proiectul „Valorificarea potenţialului turistic şi conservarea moştenirii culturale a oraşului Flămânzi“, iar muzeul a devenit realitate.

Au fost cheltuiţi 5 milioane de lei, pentru reabilitarea clădirii, a interioarelor şi pentru organizarea expoziţiilor. Clădirea a fost împrejmuită cu un gard de fier forjat şi beneficiază de un mic parc, aleei şi numeroase dependinţe care adăpostesc expoziţii muzeale deosebit de interesante. „A mai fost un muzeu al răscoalei de la 1907 aici la Flămânzi. A funcţionat între anii 1972-1981, la vechiul conac «Theodor Balş». Muzeul din păcate, cel care a funcţionat atunci a ars şi era nevoie de reamenajarea unui astfel de edificiu, unic până la urmă, care aminteşte de un moment extrem de important din istoria României. El a fost inaugurat pentru a scoate în evidenţă, importanţă localităţii Flămânzi în declanşarea răscoalie de la 1907, dar şi de a prezenta şi păstra universul ţărănesc din urmă cu peste 100 de ani“, spune muzeograful Gheorghe Nistor.

Capsula timpului de la Flămânzi

Complexul muzeal de la Flămânzi găzduieşte un adevărat univers rural cu toate componentele sale. Orice vizitator care intră în curtea muzeului şi trece de marile porţii ale fostei bănci, intră într-o adevărată capsulă a timpului. În prima sală, care se deschide în faţa vizitatorilor după un hol scurt, se află o scenă binecunoscută în viaţa satului românesc. Mai precis, zeci de manechine îmbrăcate în costume populare vechi de câteva decenii prezintă momentul în care merg la câmp să culeagă recoltele. Nu lipseşte carul cu boi autentic, recondiţionat de specialişti, cu animalele înhămate la jug şi uneltele de trebuinţă. Gospodina din caruţă are chiar şi coşul cu merinde, necesar hranei în zilele de muncă. Bărbaţii merg pe lângă boi şi poartă pălării, opinci, cămeşoaie şi tot ceea ce obişnuia să îmbrace un ţăran din această zonă, în urmă cu 100 de ani.
Propriu-zis prin intermediul acestei scene spectaculoase, amenajată cu mare migală de muzeografi, vizitatorul este introdus în lumea ţăranilor de la începutul secolului al XX-lea. O lume rurală în care s-a iscat revolta de la 1907. Muzeul de la Flămânzi abundă de altfel de scene luate din viaţa cotidiană a ţăranilor care s-au ridicat împotriva arendaşilor. Cu ajutorul tehnicilor moderne de expunere şi de organizare a muzeului, toate aceste scene par vii şi impresionante. Nu departe de sala în care ţăranii pleacă la muncile câmpului, sunt expoziţii care prezintă ritualurile de înmormântare şi alaiul de nuntă. Practic , inclusiv personajele, sunt exact aşa cum se obişnuia în lumea satului de acum un veac. Costumele sunt autentice şi majoritatea foarte vechi.

Nuntaşii stau la masă şi mânâncă din blide, cu linguri de lemn, pe laviţe acoperite cu pleduri împletite. Pe lângă mireasă şi vătăşei, sunt amenajate ateliere ţărăneşti, din care nu lipseşte arsenalul dulgherului şi războiul de ţesut, care are venerabila vârstă de 100 de ani. „Putem găsi exponante diverse, autentice şi deosebit de frumoase. Sunt costume populare, unelte precum războiul de ţesut,obiecte de dogărie, tâmplărie, ţesătorie şi aşa mai departe. Cele mai interesante cu siguranţă sunt scenele de viaţă cotidiană precum mersul la câmp sau anumite ritualuri ale vieţii, reconstituite cât mai aproape de realitate aici la muzeu. A fost un efort deosebit, dar a meritat“, spune muzeograful Gheorghe Nistor.

Cel mai preţios exponat al muzeului

Majoritatea obiectelor din muzeu sunt obţinute din donaţii ale sătenilor din zonă. Cu alte cuvinte sunt autentice şi provin chiar din gospodăriile ţărăneşti de odinioară. „Sunt obiecte donate de oamenii din Flămânzi, din comunele învecinate. Cele mai vechi au fost recondiţionate, păstrându-se însă autenticitatea. Sunt obiecte care au un secol vechime şi sunt foarte valoroase din punct de vedere etnografic“, spune muzeograful botoşănean. Totodată, în muzeu sunt şi imagini deosebit de importante cu personaje sau cu ritualuri dispărute. „Avem de exemplu poze cu ţărani din aceea perioadă. Ne putem da seama astfel cum arătau oamenii care au participat la răscoală, portul lor. De asemenea, sunt imagini cu ritualuri dispărute astăzi.

Este o înmormântare tradiţională din satul Poaiana. Vedem în aceea imagine, cum vara duceau mortul cu sania la groapă. De precizat că sania era trasă de boi. Explicaţia de ce faceau asta este simplă: ca să meargă mai greu la groapă“, spune Nistor. Totuşi cel mai preţios exponat al muzeului, mai ales şi prin legătura sa directă cu răscoala de la 1907, este un bici. Acesta ar fi aparţinut vătafului de moşie care îi bătea pe ţărani. Acel vătaf ar fi fost prins şi bătut de ţărani chiar în ziua în care s-a declanşat răscoala. „Se presupune că ar fi fost al vătafului de moşie, cel care abuza ţăranii, îi bătea, se purta aspru cu ei. În acele zile, bunicul săteanului care ne-a donat biciul a reuşit să-l fure de la vătaf. Acum îl avem noi. Este un exponat bine conservat şi foarte frumos“, adaugă Gheorghe Nistor.

O cronică vie a Răscoalei de la 1907

În sălile muzeului este amenajată şi o expoziţie documentară dedicată special răscoalei de la 1907. Mai precis, este vorba despre documente total indite ce introduc pe vizitator în lumea adevărată a răscoalei. Sunt rapoarte ale autorităţilor, jalbe ale ţăranilor şi chiar versiunea administratorilor moşiei împotriva cărora s-au ridicat ţăranii. „Sunt documente privind răscoala, privind izbucnirea scânteii de la Flămânzi. O parte sunt cunoscute, au fost cercetate de istorici, dar sunt extrem de interesante pentru localitate şi mai ales pentru vizitatori, pentru că spun povestea răscoalei. Oferă o imagine a perioadei respective“, spune muzeograful Gheorghe Nistor. Printre zecile de documente autentice, expuse, se află inclusiv descris momentul în care a debutat răscoala. Primarul din anul 1907 al Flămânziului scria prefectului cum a început de fapt revolta: „Domnule prefect. Am respectul de a vă raporta că astăzi după plecarea dumneavoastră din comuna Flămânzi, un număr de peste 100 de locuitori în frunte cu Grigore Ţurcanu s-au dus la casa vătavului domnului arendaş Fişer, numit Ion Mihai Dimitriu, lau căutat prin casă şi nu lau găsit, peste câte va momente venind acasă Ecaterina Dumitriu, soţia numitului vatav. Numiţii erau hotărâţi că până dacă în termen de opt ore, vatavul, nu pleacă cu totul din sat, atunci îi va da foc casei şi pe el îl vor arde de viu“.

Pe lângă zecile de documente, există şi o colecţie de ziare de epocă care redau jurnalistic evenimentul, aşa cum era acesta văzut la Bucureşti. De exemplu, în ziarul „Adevărul“ în anul 1907 putea fi întâlnite titluri precum „Tulburările de la sate: mişcare antisemită“ şi „Gravele tulburări din Moldova de Sus“, cu critici în special la adresa guvernului conservator din aceea perioadă. În documente se observă clar motivul izbucnirii răscoalei de la Botoşani, spune muzeograful Gheorghe Nistor. „Răscoala de la 1907 s-a declanşat din cauza nemulţumirii ţăranilor privind sistemul de arendare. Proprietarii moşiilor de atunci, din dorinţa de pleca la oraş, dădeau moşia unui arendaş. Zona, dar şi o mare parte din nordul Moldovei a ajuns în arendă la fraţii Fischer, de origine evreiască. La rândul lor arendau pe bucăţi ţăranilor pentru a scoate profit.

Nemulţumirile ţăranilor decurgeau din abuzurile făcute de arendaşi, mai ales, prin acest sistem de arendare. Erau nişte taxe de arendare, plus învoieli agricole care erau împovărătoare pentru ţărani. În respectivele învoieli agricole care se făceau în aceea perioadă existau diferite obligaţii pentru ţăranii, precum clacă sau anumite taxe pentru utilizarea pământului, a păşunilor“, spune muzeograful. Muzeul de la Flămânzi este deschis de marţi până duminică de la ora 9.00 la 16.00, iar preţul unui bilet este de 5 lei.

Sursa: Adevarul