Un sat din județul Botoșani a ajuns să aibă numai doi locuitori, doi frați, care culmea nu-și vorbesc. Satul a fost depopulat, după ce tinerii au plecat, iar bătrânii au murit. Fraţii Lupan sunt oficial singurii locuitori ai satului Crac din comuna Mihai Eminescu. Ambii au peste 70 de ani, Mihai şi Gheorghe, însă abia dacă se salută. Drumul până la frații Lupan din vechiul Crac devine impracticabil când plouă sau ninge. Numai tractoarele mai pot străbate pâna la cei doi, în caz de urgenţe, în rest sunt izolaţi cu zilele.
Mihai, de 75 şi fratele său Gheorghe, de 72 de ani, deşi au casele revaliv apropiate, petrec şi săptămâni fără a-şi vorbi sau chiar, oricât de ciudat ar suna, evitându-se pe cărările pe care le străbat. Mai mult, cei doi trec de cel puţin două ori pe zi pe lângă casa celuilalt, fără să se salute. Iar dacă au acelaşi drum, preferă să meargă unul la distanţă de câţiva metri de celălalt.
„Mai răruţ, că-i mai drăguţ. Suntem oameni diferiţi. El o ţine pe a lui, eu pe a mea. Nu pot spune că suntem certaţi, dar dacă vine la mine, stă două minute şi pleacă nervos. Nu are stare. Fiecare cu ale lui, că aşa e mai bine”, descrie Mihai Lupan relaţia cu fratele său.
Cei doi nu au nici electricitate şi spun că îşi orientează activităţile după soare şi dau vina pe regimul comunist, care a vrut să distrugă satul şi să facă teren agricol.
„Ce petreceri erau aici în sat, ceva de nedescris. Ce de lume şi voie bună. Veneau de peste tot. Acum nu am mai rămas decât noi doi cu bătrâneţile noastre. Copiii sunt plecaţi prin alte locuri. Mai vin în vizită, când pot”, mai spune fratele mai mare.
Denumirea satului provine de la modul cum erau aşezate casele, pe o bucată de pământ cuprinsă între două pârâuri.
